Invitat: av. Eugen VASILIU
(02 mai 1998)

O. Andronic: Bună-ziua, stimaţi telespectatori. Iată-ne, din nou, în plin scandal. Un scandal care are la bază cel mai controversat produs al pieţei libere de după '89 - tutunul. Un scandal care ne pune la încercare nu doar răbdarea, cu care tolerăm discursurile patetice prin care se combate corupţia şi infracţionalitatea, ci şi speranţa noastră într-o autentică schimbare în planul moralităţii celor care ne conduc. Episodul consumat în urmă cu două săptămâni pe Aeroportul Otopeni, nu este decât o secvenţă, nu neapărat ultima, dintr-un film care se toarnă de zor, încă din primele zile de libertate. Otopeni '98 are antecedente constituite în istoriografia infracţională a României. Cele mai sugestive au fost înregistrate în urmă cu cinci ani când a făcut explozie "Ţigareta I" sau "Drumul Kentului", cum i s-a spus atunci.

Reportaj: In noiembrie 1993, un articol apărut în seria veche a "Libertăţii" pomenea despre existenţa unui traseu pe care s-ar fi derulat o importantă acţiune de contrabandă cu ţigări. Traseu care pornea din portul belgian Anvers şi se încheia în insula Cipru. Era pe vremea când nu se inventase încă lupta cu corupţia. Şi când aceasta se lăfăia bine-mersi între graniţele fără frontiere ale României, fără ca cineva să o bage în seamă. Instituţiile statului de drept erau ocupate să dea o mână de ajutor unui comerţ a cărui libertate friza anarhia. Era pe vremea când toată lumea fuma ţigări străine, prezente din abundenţă în toate buticurile. Numai în evidenţele vămilor, nu. A fost nevoie ca buba contrabandei să se spargă în nişte depozite militare burduşite cu mii de bax-uri pentru ca Armata, Vama şi Garda Financiară să se trezească la realitate. O realitate crudă care cifra evaziunea la multe miliarde absente din buzunarele unui stat suspect de îngăduitor cu iniţiativele frauduloase ale unor negustori de toate culorile. Campania de presă declanşată cu acest prilej în "Libertatea" şi susţinută discret de alte câteva publicaţii a dat semnalul unei lupte cu corupţia .... Deranjul provocat de dezvăluiri a fost major. El a generat reacţii dure din partea celor ale căror interese fuseseră afectate şi care au transferat disputa în zona politicului. Din "Drumul Kentului" s-a născut original, ca tot ce mişcă pe malurile Dâmboviţei, “scandalul Florică”, cu a sa recuzită de incoruptibilitate de carton şi cu toate demersurile care au testat capacitatea de zăpăcire a opiniei publice şi de deturnare a atenţiei spre ţinte false. O astfel de ţintă a fost aceea care a născut Comisia Vonica şi toată tevatura inutilă şi lipsită de roade din jurul acesteia. Pentru că "Drumul Kentului", adică Ţigareta I, nu a făcut altceva, până la urmă, decât să reaşeze, să reordoneze contrabanda de la multiple iniţiative private, însoţite de prea multe riscuri, la circuite stabile, atent studiate şi sprijinite logistic de reprezentanţii instituţiilor abilitate. "Ţigareta I" a dat semnalul luptei cu corupţia fără corupţi pe care ultimii cinci ani au ridicat-o spre culmi de nebănuit pentru mărunţii traficanţi de până în 1993.

O. Andronic: Invitatul nostru de astăzi este dl Eugen Vasiliu. Domnia sa s-a născut la 21 decembrie 1945; absolvent al Facultăţii de Drept din 1968, în 1969 a lucrat un an ca judecător la Târgovişte, după care a poposit la Parchetul General de unde nu a mai plecat timp de 27 de ani. Din 1997 a demisionat pentru a intra în avocatură. Este membru al Baroului şi face parte din Biroul de Avocatură,”Apostol Nazat -Vasiliu” -alte două nume foarte bine cunoscute. Dosare celebre, prelucrate după 1989, Ţigareta I, Puma, cazul de spionaj al lui Chiraly. Căsătorit, are un copil, major. Bun-venit în studioul PRO TV-ului şi am să vă rog să-mi spuneţi dacă viaţa de avocat este mai uşoară decât cea de procurer?

E. Vasiliu: Fiecare din aceste segmente care formează lanţul care compune Justiţia are un anume rol. Cred că şi avocatura îţi oferă aceleaşi şanse în materie de drept, în sensul de a aplica legea şi a cere respectarea ei.

O. Andronic: Nu există, totuşi, o contradicţie de tip moral? După ce v-aţi aflat de partea aceea a baricadei în care îi luaţi de gât pe hoţi şi îi băgaţi la puşcărie, aţi trecut în zona de unde încercaţi să-i scăpaţi de pedeapsă...

E. Vasiliu: A aplica legea este ceea ce reprezintă atribuţia atât a procurorului, cât şi a ceea ce revine avocatului. Nu ne-a fost foarte uşor şi cred că după o viaţă petrecută într-o anumită parte a baricadei, este greu să treci în partea cealaltă. Iţi trebuie o perioadă în care să te convingi că adevărul trebuie căutat şi într-o parte şi în cealaltă. Revenind la tema dvs. am participat şi ca avocat, acum în cauze care au subiect de contrabandă, în România nu se face contrabandă numai cu ţigări, se face cu orice. Orice care trece prin graniţă, încât să nu plăteşti taxe şi să eludezi tarifele vamale. De altfel, foarte alambicate. Cred că avem una dintre cele mai complicate legislaţii vamale, astfel încât dacă întrebaţi un cetăţean cu ce sumă de bani are voie să iasă din ţară, veţi vedea că nu va şti să vă spună. Am atins unul din subiectele mari ale legislaţiei în materie de vamă.

O. Andronic: Aş fi vrut să vă întreb doar un lucru. Plecarea dvs. din Parchet - demisia - căror motive s-a datorat?

E. Vasiliu: Cred că fiecare - atât eu, cât şi colegii mei care au demisionat - au avut motivele lor şi am rugămintea să nu insistaţi asupra lor. Mai ales că, între mine şi colegi este diferenţă mare de vârstă. Eu cred că ei aveau un mare viitor în Ministerul Public şi erau buni profesionişti. De fapt, au demonstrat-o şi ca avocaţi, au obţinut succese la fel de bune. Motivele sunt personale pentru fiecare şi eu pot spune, în numele meu, că încă se politizează mult politica penală şi dosarele se fac la comenzi, din păcate. Văd că există din ce în ce mai puţini cei hotărâţi să le soluţioneze. In primele luni ale acestui an, din Poliţia Capitalei au plecat 300 sau 400 de poliţişti foarte tineri. Probabil că sunt multiple cauzele, dar ele ţin şi de nivelul de salarizare. Probabil că se aşteaptă o reformă în Justiţie.

O. Andronic: Reformă? Încă mai aşteptaţi? Ea a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe. Am chiar aici un document intitulat "Politici privind Justiţia şi ordinea publică", elaborat de formaţiunea câştigătoare din 1996. Sunt aici câteva proiecte de legi care se spune că vor fi finalizate de urgenţă. După opinia dvs., aceste întârzieri nu alimentează tot ceea ce se întâmplă în planul infracţionalităţii, pentru că infracţionalitatea creşte cu fiecare an, cu toată ofensiva împotriva corupţiei, cu toate ... chiar zilele acestea la Braşov are loc un simpozion pe tema luptei cu corupţia. Ne luptăm cu ea mai mult prin simpozioane.

E. Vasiliu: Şi întrunirile pe tema aceasta au un anume rol. Dar, din păcate, în lupta directă sau în soluţionarea dosarelor au rămas din ce în ce mai profesionişti. Ne întâlnim foarte des cu oameni care, lăsând deoparte că sunt foarte oneşti, nu pot să conducă o anchetă foarte grea, mai ales într-un domeniu cu multe necunoscute şi unde legislaţia este total necunoscută pentru marele public, deci în domeniul fmanciar-bancar. Pot să vă spun că, în Direcţia Cercetări Penale din I.G.P, la un moment dat, sunt oameni cu prea puţină experienţă în această materie şi din acest motiv se scot, se finalizează nişte dosare care nu sunt coapte şi din această cauză se ajunge să se spună că or Parchetul, or avocaţii născocesc tertipuri şi conduc la tergiversarea unor dosare. Vă dau un singur exemplu: la I.G.P. unul din cei mai renumiţi oameni de bancă din ţara românească - dl Ghiba Alexandru - a fost trimis în judecată pentru o infracţionalitate de care, nici vorbă să fi existat. Un om care toată viaţa a lucrat în domeniul bancar. A fost recunoscut ca un finanţist de primă mână de toţi finanţiştii de afară, un om orgolios şi ambiţios. Acum este şomer, nu lucrează, s-a îmbolnăvit numai pentru faptul că nu poate să înţeleagă cum a fost posibil să fie trimis în judecată.

O. Andronic: De altfel, se întâmplă un fenomen ciudat - cazul Ghiba- are corespondeţi, cum ar fi situaţia lui Răzvan Temeşan care nu este cercetat pentru probleme specifice de bancă, ci pentru nişte chichiţe răsuflate. Acea cu maşinile date în folosinţă la Armată sau la Biserică sau cu Forumul Crans Montana. Asta probabil ţine şi de schimbările... Să discutăm despre un caz care a fost practic închis. Aţi instrumentat celebrul caz “Ţigareta”. In jurul lui s-au născut feluritele legende care, până la urmă, au reuşit să acopere, mai ales prin conotaţia politică care s-a dat la un moment dat întregului caz, esenţa fenomenului.Inainte însă de a-1 aborda, v-aş ruga să urmărim câteva secvenţe pe care le-am înregistrat în compania unui specialist în probleme de natură financiară, vamală care, din păcate, acest interlocutor nu a dorit să-şi spună identitatea.

Anonim: A fost o operaţiune de contrabandă plecată de la un fapt normal, deci o operaţiune normală de import, iniţiată de o firmă cu cetăţeni străini ca o operaţiune de import legală, cu documente şi care a adus o cantitate apreciabilă de ţigări în ţară, circa 130.000 de bax-uri într-o perioadă de 9 - 10 luni pentru care nu s-au plătit taxele vamale. Această operaţiune a fost mediatizată, investigată de organele abilitate, de Procuratură, de Garda Financiară şi care a dus la concluzii care s-au materializat în înlăturarea unor persoane din cadrul Ministerului Apărării, menţionând că Ministerul Apărării Naţionale, nefîind practic implicat în caz ca instituţie.

O. Andronic: Mi-amintesc că un anumit episod - investigaţiile s-au oprit în faţa porţilor unitaţii militare. Ce a urmat?

Anonim: Ori nu a fost o informare corectă a autorităţilor, respectiv a ministrului Finanţelor şi a premierului din acea vreme, care au dispus imediat anchetarea cazului prin implicarea Gărzii Financiare, a Vămii, a organelor de conducere din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. S-a făcut o descindere chiar în ziua în care s-a sesizat operaţiunea. S-au găsit în jur de 17.000 de bax-uri de ţigări. Erau depozitate şi urma redistribuirea lor. A existat o evidenţă ţinută de nişte cetăţeni arabi. Povestea s-a concretizat cu condamnarea executanţilor şi nu mai mult.

O. Andronic: Domnule Vasiliu, la vremea respectivă au făcut vâlvă elemente poate secundare ale chestiunii. Faptul că două depozite ale Armatei erau burduşite cu ţigări, faptul că Ministrul Apărării de atunci a fost luat prin surprindere, necunoscând situaţia, de fapt. După aceea, s-a declanşat scandalul politic care a urmat. Aş vrea să vă rog să rememoraţi şi să structuraţi puţin esenţa problemei pe care aţi instrumentat-o chiar dvs.

E. Vasiliu: Repet, cauza este încă pe rolul instanţelor de judecată. Este vorba de acest dosar, denumit Ţigareta 1. Aceasta a cuprins o parte care a avut ca subiect contrabanda cu ţigări şi Parchetul Militar a cercetat faptele săvârşite de militari. încă o dată s-a dovedit că are un anume rol Parchetul Militar şi existenţa lui, ca entitate, în structura Ministerului Public. Părerea mea este că îşi păstrează rolul şi, mai ales, în asemenea afaceri este evident că în toate ţările se produc afaceri care au o anumită doză de secret. In toate ţările se practică comerţul cu arme. Am adus aici special un ziar de-al nostru care face un inventar pentru ţările din Europa de Est şi pentru alte ţări care practică comerţul cu armament, ca fiind o marfa ca oricare. Din păcate, în aceste operaţiuni, de multe ori se suprapun şi interese personale. Din acest motiv cred că este foarte greu de decelat rolul fiecărui funcţionar dintr-o instituţie, cât a acţionat în folosul său sau cât pentru pentru instituţia din care face parte. In ce priveşte implicarea Armatei în afacerea denumită Ţigareta I, cred că absolut pentru că a fost de mai mare anvergură. Contrabandă cu ţigări mai facându-se şi se va mai face atâta timp cât ţigările vor fi introduse în ţară, astfel încât să se câştige bani foarte mulţi. Revenind, părerea mea, indiferent de ceea ce susţin alţii, s-a soluţionat corect. In primul rând, interesează recuperarea prejudiciului adus statului. In acest caz, au fost recuperaţi atunci, în 1992, 3.132.000 de dolari. Deci, exact a acoperit prejudiciul adus statului român. Indiferent ce soartă va avea procesul, statul român şi-a acoperit paguba ce i-a fost cauzată. Ăsta este scopul, de obicei, în asemenea procese.

O. Andronic: Care a fost mecanismul afacerii, cum aţi putea să-1 descrieţi?

E. Vasiliu: Contrabanda - nu fac referire la acest caz - până la graniţă, marfa este însoţită de actele respective, iar de acolo se nasc un nou rând de acte. Probabil că o firmă-fantomă creată mai înainte de teritoriul statului, cu un administrator care demult nu mai e în ţară şi cu alte firme de bună sau mai rea credinţă care vor achiziţiona marfa de la această firmă-fantomă pe acte.

O. Andronic: Acest lucru nu era posibil şi datorită imperfecţiunilor legislaţiei?

E. Vasiliu: Nu cred. Dar cauzele sunt absolut de natură economică.

O. Andronic: Pe mine mă şochează alt fapt. Metodele fiind deja cunoscute, au trebuit să treacă trei sau patru ani ca cineva să sesizeze şi să corecteze aceste aspecte. Asta mă face să cred că toată afacerea era profitabilă, nu doar pentru contrabandişti.

E. Vasiliu: Noi, ca avocaţi consultăm foarte des specialişti în materie vamală pentru că într-o asemenea materie am avut o legislaţie absolut schimbătoare de la zi la zi. Ni s-au plâns străinii că nu cunosc ce trebuie să declare. Din punctul ăsta de vedere avem un hăţiş de legi, încât, de fiecare dată trebuie să te consulţi, la zi, cu un specialist care poate să-ti dea soluţia cea bună.
9 9

O. Andronic: A fost un dosar complicat - Ţigareta?

E. Vasiliu: Ca toate dosarele de contrabandă sunt greu de desluşit firele, să reuşeşti să stabileşti de unde a plecat marfa - ceea ce este foarte greu; pe teritoriul altor state - cine a contribuit şi cine a fabricat actele necesare şi apoi ce s-a produs la vama ta. Mai departe e o acţiune de rutină, de identificat firmele care reuşesc să intre în posesia mărfii.

O. Andronic: S-au încercat presiuni, în timpul anchetei, asupra dvs.?

E. Vasiliu: Eu cred că nici unui procuror din acea perioadă nu i s-a dat vreo indicaţie de vreun anume fel. Nici nu avea cum pentru că, atâta vreme, cât ai recuperat prejudiciul pentru stat o cauză e rezolvată. Pentru mine, ca procuror, pedeapsa aplicată inculpatului nu interesa. E atributul judecătorului exclusiv.

O. Andronic: Se face foarte mult caz de această dualitate dintre persoane şi instituţii. Este foarte simplu de generalizat. La afacerea Ţigareta a fost implicată Armata, Garda Financiară. Cam până unde se poate situa graniţa dintre acţiunea privată a persoanei şi implicarea instituţiei pe care o reprezintă?

E. Vasiliu: Depinde. In momentul în care se demonstrează că funcţionarul respectiv din instituţie a acţionat din proprie iniţiativă răspunderea incumbă şi urmează să-i fie aplicate pedepsele respective. Dacă este un funcţionar care a executat un ordin, sigur că dacă e vădit ilegal, nu trebuia să-1 execute, dar, dacă ştia că este ilegal sau spunând că este o operaţiune specială în interesul statului, se schimbă datele problemei. De aceasta trebuie cu mare atenţie tratat fiecare personaj din asemenea evenimente pentru că, poate mulţi dintre ei au acţionat cu credinţa fermă că ajută statul român. Puţina transparenţă a Parchetului şi câteva gafe comise au stârnit neîncrederea populaţiei în faptul că acest dosar se va rezolva în mod corect. Din această clipă, nu cred că mai are cineva interes să mai ascundă ceva.

O. Andronic: Să încercăm să vedem ce marchează acest traseu dintre Ţigareta I şi II, ţinând cont de ceea ce aţi spus că sunt doar două faze mai cunoscute ale unui proces care s-a derulat aproape cu regularitate. Să-1 ascultăm, din nou, pe interlocutorul nostru, făcând o paralelă între cele două cazuri.
Anonim: Contrabanda va exista întotdeauna. Nu vom putea cunoaşte volumul şi numărul participanţilor. Citesc în presă că sunt instituţii care controlează acest fenomen şi chiar îl stăpânesc. Practic, eu resping afirmaţiile unor astfel de conducători. Ei pot, în cel mai fericit caz, să spună dacă structurile, respectiv angajaţii instituţiilor lor, participă sau nu la astfel de operaţiuni.

O. Andronic: Să vedem care sunt asemănările dintre cele două operaţiuni.

Anonim: În primul rând, plecând de la deosebiri. Aspectele care le deosebesc între Ţigareta I şi II , Ţigareta I a fost o operaţiune cu acte în regulă pentru introducerea în ţară, prezentarea la destinaţie a mărfurilor, ulterior tranformându-se în abuz, uz de fals, falsificarea documentelor de tranzit prin aplicarea unor ştampile false. Foarte interesant că operaţiunea a fost prezentă în teritoriul naţional ca una normală. Ţigareta II este o acţiune pregătită, ilegală unde marfa este introdusă fraudulos, prin alte locuri decât cele destinate controlului vamal. Se înscrie exact în prevederile Art. 175 din Codul Vamal, ca o acţiune pură de contrabandă. O altă deosebire care poate fi caracterizată ca inconştienţă, este cea care se referă la locul ales. O unitate militară, un loc izolat, cu trafic redus, unde acţiona o singură structură informativă, respectiv Serviciul de Protecţie al cadrelor din unitatea respectivă. La acţiunea Ţigareta II a fost ales ca loc Aeroportul Otopeni, deci un loc specific derulării unor astfel de operaţiuni. Un loc aglomerat. Sunt cel puţin şapte structuri informative care pot să informeze abaterile de la normal. Aici este inconştienţă care vine din prea multă siguranţă a celui care a decis operaţiunea, deci siguranţă totală. Deci, pe aeroportul Otopeni se pot face filme artistice cu se întâmplă. E ceva de necrezut. Astea sunt principalele deosebiri între cele două operaţiuni. Asemănări sunt multe. Se constată că ambele acţiuni au fost ordonate. într-un fel, dacă în primul caz era o aprobare de export armament care era contrabalansată cu operaţiunea de import ţigări, în al doilea caz, s-a dorit un import clandestin, dar dirijat. Nu poţi să aterizezi pe Aeroportul Otopeni fără să ştie nimeni. In ambele acţiuni sunt implicaţi cetăţeni străini. Deci sunt implicaţi cetăţeni străini. Care este rolul lor? Să finanţeze operaţiunea şi să-şi ia o cotă parte din beneficiul obţinut. O altă asemănare, spunând că ar consta în locurile care au fost alese. Respectiv, locuri strategice, perimetre închise, unde nu pot să intre cu uşurinţă organele de control ale statului. Ambele acţiuni au fost executate prin ordin. A existat un şef care a făcut o schemă şi au existat executanţii care pot fi sacrificaţi.

O. Andronic: Aţi ascultat opiniile unui specialist. Cum se vede cazul Ţigareta II, până când a fost demis şeful S.P.P.-ului, de pe banca avocatului?

E.Vasiliu: Nu sunt specialist în scenarii. Până nu cunosc datele anchetei, nu pot să fac asemănări sau deosebiri. Trebuie spus că până acum, ancheta a scos la suprafaţă participarea unor persoane cu funcţii mai mărunte, deci care nu aveau putere de decizie. Sigur că demisia dlui Anghel poate să fie în legătură directă, explicaţia a fost făcută fără această legătură, astfel încât e rolul anchetei desfăşurată de Parchetul Militar să ajungă la adevăraţii vinovaţi. Gândiţi-vă la examenele de rezidenţă. Tot aşa s-au vehiculat nume mari şi, până la urmă s-a dovedit că au fost câţiva participanţi mai mici, care au hotărât pe cont propriu. Deci, nu a fost o acţiune organizată la vârf, cu participarea unor mari şefi de compartimente.

O. Andronic: Amintiţi-vă însă că aţi fost procuror. Putea Trutulescu cu comandantul Aeroportului să organizeze o acţiune de acest nivel?

E. Vasiliu: Părerea mea este că e exclus să mânuiască asemenea sume de bani fără ştirea unor altor persoane. Nu cunosc structura serviciului acesta, dar cred că având destule servicii există o concurentă acerbă între ele în a-şi demonstra fiecare capacitatea. Dar, timpul o să-şi desluşească foarte bine ce s-a petrecut, cu o singură condiţie: apariţia domnului Trutulescu. Eu sper să se prezinte la organele de anchetă, fiindcă sunt convins că poate face lumină şi am convingerea că nu este pionul principal, ci este un executant.

O. Andronic: La o primă vedere, ce riscă Trutulescu, de pildă?

E. Vasiliu: Va trebui să spună ce s-a întâmplat. Faţă de pedepsele care sunt prevăzute acum pentru contrabandă şi, mai ales, în funcţie de ceea ce va arăta, că dacă a executat o misiune care are un scop, poate să aibă o porţiune absolut în interesul României. Nu cunosc exact. Oricum, este primul care trebuie să desluşească. Vedeţi, şi în alte cazuri, sunt sacrificaţi astfel de oameni şi de-abia cu mult mai târziu apar oameni care să spună, ştiţi, noi ştiam...

O. Andronic: Deci, cam cât ar putea lua un Trutulescu pentru ce a făcut?

E. Vasiliu: Este treaba exclusiv a judecătorilor.

O. Andronic: Credeţi că el conştientizează că are o anumită vinovăţie?

E. Vasiliu: Sunt convins. A fost, pur şi simplu speriat de amploarea cazului. Din ce am înţeles de la ziariştii care erau în apropierea sa, era evident răvăşit. Dar e posibil să îi treacă această stare şi să se prezinte.

O. Andronic: Am înţeles că, la un moment dat chiar a contactat pentru asistenţă juridică un birou de avocatură. E. Vasiliu: Am citit prin ziare că a contactat mai mulţi avocaţi. Părerea mea este că cel mai bun lucru ar fi să se prezinte la Parchetul Militar şi să desluşească firele afacerii pentru că este în interesul tuturor. Şi cred că el nu poate fi capul afacerii.

O. Andronic: Dar al cui dezinteres ar fi să nu se prezinte? E. Vasiliu: Nu ştiu cine îl îndeamnă. Este teama lui de ceva. Dar el este un om la o vârstă matură, a deţinut nişte funcţii. Să ştiţi că mulţi care deţin anumite funcţii sunt foarte slabi în anchetă pură.

O. Andronic: A fost o întreagă tevatură pe marginea, de acum, celebrului flagrant. Care este opinia dvs. de jurist în legătură cu această explicaţie care a fost oferită în legătură cu cazul respectiv?

E. Vasiliu: Cred că nu are nimeni nici un fel de îndoială că a existat flagrant. Eu nu cred nici în existenţa vreunei casete filmate. Când voi vedea casetele, voi spune că există. Este evident că în asemenea avion nu se transporta armament de genul despre care spunea Truţulescu -rachete, etc. Adică faptul că acest avion nu avea o încărcătură periculoasă.

O. Andronic: Dacă nu apare Truţulescu?

E. Vasiliu: Cercul se va închide favorabil pentru cei care i-au dat ordin.

O. Andronic: Opinia publică este siderată de ceea ce s-a întâmplat. Totuşi, ca fenomen şi ca posiblităţi de combatere, pe unde ne situăm? Ce spun specialiştii europeni pe care i-aţi contactat, cu care aţi lucrat, ei fiind trecuţi prin asemenea experienţă?

E. Vasiliu: Cauzele infracţionalităţii economice sunt evidente pentru toată lumea şi fără a ne îndepărta prea mult, toate ţările au proclamat că acest flagel - corupţia şi contrabanda de orice fel - reprezintă un flagel care roade societăţile. Observaţi cât de greu este, în pofida faptului că la doi ani se organizează congrese de combatere a corupţiei, la intervale foarte scurte de timp se organizează conferinţe, întruniri. In orice caz, cu participarea unor înalţi demnitari şi, totuşi faptele se produc. Nu vreau să dau exemple pentru că le cunoaştem. Problema se pune cum să contracarezi fenomenul. Aici s-au născut o sumedie de propuneri. Din păcate, ceea ce am propus în 1996 nu s-a înfăptuit nimic. Ca de pildă, crearea unei anume instituţii specializată în combaterea acestui flagel, cu oameni specializaţi. Nu se poate ca un om care a lucrat numai în anchete de omor, este foarte greu ca, peste noapte să se ocupe de combaterea criminalităţii economico-fînanciare. Noi nu avem nici legea spălărilor de bani murdari. Iţi trebuie oameni care să cunoască aceste prevederi ale legii. Am înţeles că pe cooperarea care există cu Italia vor fi cursuri, mai multe burse, dar teoreticieni avem tineri destul de buni, dar trebuie şi practică. Trebuie să se creeze acel nucleu care să ducă o asemenea luptă. Observaţi în toate ţările că cei care s-au ocupat de combaterea fenomenului e imposibil să reziste mai mult de trei, patru ani. Eu nu cred că veţi găsi foarte mulţi magistraţi care să vină în astfel de emisiuni şi să spună lucrurilor pe nume. Nu trebuie uitat că trebuie respectate garanţiile procesuale pentru cei anchetaţi. Am înţeles că un poliţist s-ar fi adresat învinuitului cu "nu suntem în America!" Sigur că nu suntem în America, dar avem un Cod de procedură penală care oferă nişte garanţii. In materia aceasta este evident că lupta se duce cu pionii.

O. Andronic: Vă mulţumesc pentru prezenţă. O apreciez cu atât mai mult, cu cât ea a fost foarte singulară în peisajul oamenilor din Justiţie până în acest moment.