Ziarul personal :: Primul ziar electronic de autor

27. Tema emisiunii: "Demisiile lui Anton Vătăşescu"

Invitat: Anton VĂTĂŞESCU
( 11 aprilie 1998)

O. Andronic: Bună-ziua, stimaţi telespectatori. înainte de a intra în tema propriu-zisă a acestei ediţii, am să fac o precizare de ordin terminologic. Sunteţi bombardaţi de o serie de termeni specifici tranziţiei, între care, la loc de frunte stă demisia. Zilnic, "n" persoane din Administraţia publică îţi dau demisia, ameninţă cu darea demisiei, revin asupra ei, reuşesc să ne ameţească de foarte multe ori, dar ceea ce înseamnă cu adevărat termenul de "demisie", permiteţi-mi să încerc să vă spun chiar acum. Micul dicţionar de neologisme spune că termenul se situează între "a demina" şi "a demistifica". O poziţie foarte interesantă şi se spune aşa: substantiv feminin, renunţare (scrisă) la o funcţie, la o demnitate. Deci, ca să însemne cu adevărat, trebuie să fie scrisă.

Reportaj: Drept teoretic al tuturor oamenilor muncii înainte de '89, demisia căpătase conotaţii ce nu mai aveau nici o legătură cu dreptul. Puteai fi oricând demis de statul atotputernic şi, de regulă, acesta era doar preludiul unor alte măsuri de mai mică sau mai mare gravitate. Dar, demisia rămânea un gest singular de frondă, ale cărui urmări puteau fi şi erau dintre cele mai neplăcute. După '89, demisia a fost unul dintre acele drepturi câştigate, asupra căruia ne-am exersat în exces şi într-o paletă de atitudini ce a mers de la fanfaronadă până la şantaj. Pentru oamenii politici, demisiile au constituit mijlocul cel mai eficient de a atrage atenţia asupra lor, când alte metode eşuau, materializarea lor fiind pe cât de rară, pe atât de întâmplătoare şi de puţin legată de fondul problemelor. In acest cadru, situaţia domnului Vătăşescu este una particulară. Domnia sa şi-a înscris recent, la activ, cea de a treia demisie dintr-o funcţie publică -aceea din calitatea de viceprimar al Capitalei. A fost precedată în 1991 de o şi o mai spectaculoasă demisie din funcţia de viceprim-ministru al Guvernului Roman, iar şirul a început înainte de '89 când a avut îndrăzneala să demisioneze din postul de director general al IPRS. Toate aceste trei demisii au un numitor comun: raţiunile de ordin moral, ţinând de incompatibilităţile intervenite într-un anumit moment, între om şi funcţie. Şi o caracteristică: au fost categorice şi efective, dar, în acelaşi timp ele au ridicat şi un semn de întrebare legat de capacitatea domniei sale de a înfrunta realitatea. Unde se află cumpăna cea dreaptă, nu ne poate arăta decât o atentă şi minuţioasă disecţia a conjuncturilor ce au generat astfel de reacţii extreme.

O. Andronic: Stimaţi telespectatori, dl Anton Vătăşescu, până joi încă vice-primar al Capitalei, se află în studio şi îi mulţumesc pentru că a răspuns invitaţiei noastre. Inainte de a derula discuţia, am să fac, ca de obicei, o scurtă prezentare. S-a născut în 27 iulie 1939; zodia Leului. A absolvit Facultatea de Electronică în 1961. înainte de 1989, director tehnic şi director general la I.P.R.S. Băneasa. Din decembrie 1989 până în martie 1990, ministru al Industriei electronice şi electrotehnice; din martie 1990 până în aprilie 1991, vice-prim-ministru al Guvernului, unde răspundea de comerţ, industrie, comunicaţii. In aprilie 1991 şi-a dat cea de a doua demisie. Trei luni a stat în şomaj, iar apoi din iunie 1991 până în iunie 1994 a fost ambasador la Paris. Din ianuarie 1994 până în mai 1996 a lucrat ca director la o firmă privată. S-a angajat în bătălia electorală pentru funcţia de primar general în 1996 şi a devenit vice-primar. Din iunie 1996 până în aprilie 1998 vice-primar al Capitalei. S-o luăm pe firul lucrurilor. De ce v-aţi dat demisia de la IPRS Băneasa? Era o întreprindere bine văzută, se poposea des pe acolo în vizite oficiale, era în vizorul puterii.

A. Vătăşescu: Şi eu am ajuns în vizorul oamenilor puternici şi îmi era din ce în ce mai greu să rezist la presiunile la care eram supus. Constrângerile economice ale anilor '80 aş dori, poate, să le uităm. Totuşi, e greu de imaginat acele planuri care trebuiau să crească continuu, cu resurse materiale care scădeau, cu obligaţia de a plăti oamenii fără a putea să lucrezi, toată situaţia se degradase foarte mult. Demisia nu am dat-o de frică, ci am avut o intervenţie politică foarte importantă la un foarte înalt nivel, la o plenară pe Municipiul Bucureşti în care am îndrăznit să spun lucrurilor pe nume. După aceea, nu am mai fost lăsat să particip la şedinţe, am fost considerat un director bun, dar care nu ştie să vorbească. Un fel de duşman al nostru, de care avem nevoie şi îl folosim.

O. Andronic: V-aţi considerat, până la episodul ăsta, un nomenclaturist şi un disident, după aceea?

A. Vătăşescu: Nu am avut nici o funcţie politică importantă şi nu m-am considerat niciodată, nici disident, nici revoluţionar. Am fost un om absolut normal. Deci nu pot să spun că am fost disident. La acea faimoasă plenară, eu am ridicat numai probleme economice, care blocau.

O. Andronic: Cum v-aţi pomenit în primul guvern Roman?

Anton Vătăşescu: Acest lucru îl datorez domnului profesor Drăgănescu cu care am lucrat. Când am venit pentru prima dată la Guvern, am intrat în cabinetul care şi astăzi îi aparţine primului-ministru şi, de atunci, am lucrat bine împreună cu dl Roman.

O. Andronic: Dar aţi lucrat numai până în aprilie 1991. Ce s-a întâmplat atunci?

Anton Vătăşescu: După alegerile din mai 1990, clasa politică în formare a fost cuprinsă de o mare euforie. Procentele erau impresionante, iar eu care aveam toate datele, toate hârtiile în birou mi-am dat seama că vor urma momente extraordinar de grele şi că se va trece cu tăvălugul peste noi. Ca urmare, am explicat aceste lucruri domnului Petre Roman. Dar, dânsul fiind mai tânăr decât mine, era mai optimist. Am acceptat numai până când va găsi pe cineva care să mă înlocuiască pentru că trebuia format rapid Guvernul. Atunci am acceptat funcţia de ministru de stat. In legătură cu intenţiile mele, eu l-am informat pe dl Petre Roman că mă gândesc să mă retrag pentru că planul nostru este foarte ambiţios şi am sesizat că eram lipsiţi complet de orice fel de sprijin. Preşedintele nu mai ne sprijinea, Parlamentul nu mai era de acord cu noi, legile erau tergiversate. Apoi, a început marea problemă a preţurilor care trebuiau liberalizate. Au fost mai multe tendinţe. Unii au considerat că se merge prea încet, alţii prea repede. Ca urmare, la a doua liberalizare a preţurilor din aprilie, clasa politică s-a cam speriat. Atunci, la acea şedinţă a participat şi dl preşedinte Iliescu care a luat o hotărâre care spunea că noi o să încercăm să controlăm. Erau vreo opt milioane de preţuri. Nu mai puteam controla nimic. Atunci am informat, în plină şedinţă de Guvern că eu mă consider demisionat. Mi s-a asociat imediat dl Zissu - un foarte bun ministru pe care l-am avut. S-a alăturat şi dl Stolojan care era de aceeaşi părere. Dl Stolojan a spus că mergem prea repede. Am mai lucrat la Guvern până când am plecat ambasador la Paris.

O. Andronic: Ce aţi lăsat în urmă la Guvern? Ce realizare şi ce nerealizare?

Anton Vătăşescu: Sunt o serie întreagă de realizări. Sunt foarte multe legi. Am participat cu colegii la vreo 150 de legi care au fost lansate. Unele din ele le mai folosim şi acum. Nu puteam să avem experienţă în toate domeniile. De exemplu, Legea 18 a pornit într-un fel de la noi, dar a ieşit altfel din Parlament. Dar mai era un pachet de patru legi. Apoi, am transformat toate întreprinderile în societăţi comerciale. Au fost vreo şase mii. A fost o perioadă pasionantă din viaţa mea. Am crezut că totul depinde de noi. Cu timpul mi-am revizuit părerile.

O. Andronic: Intr-un interviu luat în vremea aceea aţi abordat, cu foarte multă hotărâre, sectorul minier. Aţi lansat atunci un punct de vedere şocant: că este un sector care produce puţin şi cheltuieşte sume enorme. Ce s-a întâmplat, în continuare, v-a confirmat opinia şi previziunile?

Anton Vătăşescu: Intru-totul. Aveam o situaţie destul de completă a pierderilor din sectorul minier. Pot să vă spun că în octombrie 1990 am prezentat un material la care am lucrat trei luni. Pot să vă spun care este situaţia economică a ţării şi ce trebuie dezvoltat. Acesta l-am prezentat în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Au fost 27 de luări de cuvânt din diferite partide. Toţi au apreciat acest material şi au spus că este prima lucrare fundamentală şi corectă în legătură cu situaţia economică a României. Din acel material reieşea că, în primul an după Revoluţie, există o pagubă în sectorul minier de un miliard trei sute de milioane de dolari prin nelucru. Asta era suma pe care am fost acuzaţi că am cheltuit-o după Revoluţie.

O. Andronic: Joia trecută aţi participat la ultima şedinţă în calitatea dvs. de vice-primar. Ce v-a făcut să divorţaţi de această instituţie pentru care v-aţi bătut şi pentru care zece la sută dintre alegătorii Capitalei v-au acordat credit.

Anton Vătăşescu: In primul rând, pentru cei zece la sută dintre cei care mi-au acordat credit, eu am muncit cât am putut şi serios doi ani. Şi rămân, în continuare, consilier. Poate de pe băncile Consiliului General voi putea face mai mult decât de pe cele ale Executivului. Legea este atât de incompletă, încât eşti nevoit să te gândeşti luni de zile să găseşti o soluţie şi, pe urmă ... Revenind la demisie a fost una dintre cele mai complicate probleme ale campaniei mele electorale, având în vedere experienţa mea în a demisiona. Eu nu am putut să promit cetăţenilor demisia mea, aşa cum au facut-o unii dintre contracandidaţii mei. Deci, nu poţi să porneşti la o acţiune cu ideea demisiei. Este greşit! "Dacă nu am să reuşesc, am să demisionez!" Ăsta este un element de slăbiciune pe care nu-1 accept. In al doilea rând, demisia recunoaşte, undeva, o neîndeplinire a propriului program. Deci este o înfrângere. Ce mi-am propus să fac şi nu am reuşit poate încearcă altcineva, cu alte mijloace. Iar joi a fost tot o problemă de demisie. La punctul 1 trebuia analizată situaţia creată în Bucureşti, după demisia domnului Victor Ciorbea, după anunţarea verbală la televiziuni. Există şi un document scris. Am bâjbâit în această demisie. Prima dată am cerut transferul, tocmai pentru a nu transforma asta într-o luptă politică. Am solicitat transferul. După care am văzut că legea nu permite. Procedura e destul de complicată după lege. Se face o notă către Consiliul General în care informezi, se ia act, apoi se declară vacant postul. Deci, noi am avut în şedinţa de joi problema demisiei domnului Victor Ciorbea care a fost amplu analizată: că dacă e înscris sau nu. Cuvântarea dumnealui de la televizor, în care şi-a dat demisia, adresată domnului preşedinte şi în care spunea că renunţă şi la funcţia de la Primărie, a fost înregistrată la Consiliul General al Primăriei. Sigur că la dl Ciorbea are un conţinut foarte lung, nu ca la mine de cinci rânduri. Iar s-a creat o confuzie pentru că din 1996 trăim într-o confuzie, cu suspendarea aceasta. In mod automat, când şi-a dat demisia din funcţia de prim-ministru se anulează suspendarea: deci, dânsul era primar-general. Atunci pun întrebarea: între 30 martie şi astăzi tot ce a semnat dl Lis este sau nu legal, pentru că este numai interimar? Deci, dl Ciorbea nu mai era nimic. Pentru acest punct a început o discuţie furtunoasă în sală pentru că dl Lis a primit indicaţii de la partid ca să nu discutăm punctul 1 - să-1 amânăm. Probabil că se spera să-1 convingă pe dl Ciorbea să nu renunţe. Părerea mea este că a facut-o într-un moment de slăbiciune sufletească, de supărare. El totuşi a primit încrederea a peste 700.000 de bucureşteni. Dacă e bun sau nu, asta e o altă problemă. Dar el nu putea să-şi dezamăgească alegătorii care sperau în el. Consiliul nu a fost de acord cu insistenţele domnului Lis. Insă s-a luat act de demisie. Teoretic, dl Ciorbea nu mai este primar, iar dl Lis este corect interimar.

O. Andronic: Prin prisma acelei ordonanţe de urgenţă, dl Ciorbea mai era încă primar?

Anton Vătăşescu: Da, era suspendat. Ăsta este marele păcat. Erau puncte foarte bune în această Ordonanţă. Revenind, noi avem un primar general interimar. Bineînţeles, că legea permite ca Prefectura, dacă găseşte nişte argumente, să atace această hotărâre, există posibilitatea să o mai lungim câteva luni bune cu judecata.

O. Andronic: Şi în acest timp ce se va întâmpla?

Anton Vătăşescu: Ca orice situaţie provizorie nimic nu este bun. Dl Lis nu a fost ales cu vot general, una este să ai un vot al populaţiei şi alta să numeşti pe unul dintre consilieri.

O. Andronic: Demisia dvs. ar putea fi interpretată şi ca o dezaprobare a tipului de relaţie pe care o aveaţi cu primarul interimar Lis, cu care aţi lucrat aproape un an. L-am rugat chiar pe dl Viorel Lis să se refere, într-o intervenţie, la această colaborare.

Viorel Lis: Noi ne-am înţeles foarte bine. Am colaborat destul de bine, dânsul a avut din partea mea delegaţie de competenţă să conducă Departamentul Economic. Nu am făcut nimic fără ştirea dânsului. A avut la dispoziţie timp să hotărască. Pot să spun că am avut încredere mare în dânsul. In rest, nu am fost nici prieten, nici duşman. Am avut o relaţie de colaborare. In ceea ce priveşte, motivele. Acum, părerea mea este că dânsul ar fi dorit să conducă. Atâta timp cât nu eşti conducătorul nr. 1 al unei întreprinderi, salariaţii nu-1 ascultă atât de mult. Atunci, mai erau nişte probleme cu subalternii care nu prea ascultau de dânsul, mai mult de mine. A fost această neplăcere din partea dânsului. Apoi, au fost unele probleme cu consilierii când s-a discutat aprobarea unor contracte de asociere. A fost o mică neînţelere, un mic conflict care 1-a măcinat foarte mult pe dl Vătăşescu şi care 1-a făcut să nu mai vină la câteva şedinţe. In ce priveşte incompetenţa, aceasta era la Departamentul Economic care, pe vremea când 1-a condus dumnealui, era destul de slăbuţ, în sensul că nu aveau angajaţi destul de mulţi pentru că plecaseră. In ce priveşte incompetenţa, eu spun că dacă eşti bine pregătit, poţi să lucrezi şi cu oameni mai puţin pregătiţi.

O. Andronic: Regretaţi plecarea domnului Vătăşescu sau vă lasă indiferent?

Viorel Lis: Intr-un fel regret pentru că începuse să întocmească contracte extraordinar de bune. Cum ar fi cel cu LUXTEN-ul pentru iluminatul Bucureştiului, faţă de cel cu salubrizarea care nu este la fel de bun, dar, în acelaşi timp eram sigur că cineva se ocupă bine de acel departament.

O. Andronic: Domnule Vătăşescu, după cum vedeţi, dl Lis a fost destul de elegant în intervenţia domniei sale. Aţi vrea să- reproşaţi ceva?

Anton Vătăşescu: Dl Lis este un om corect şi onest. Este un bun coleg. Am avut două perioade la Primărie. Prima cu dl Ciorbea în care toate treburile erau blocate. Nu avea încredere nici în ceilalţi viceprimari. A fost foarte marcat de primul val de oameni după alegeri. A dat foarte mulţi afară şi competenţi şi incompetenţi şi a ocupat locurile cu obligaţiile partidului. Sunt lucruri pe care le înţeleg, peste tot se întâmplă asta, dar nu poate fi ignorată complet competenţa. A doua parte cu dl Lis a fost foarte bine. S-a lucrat foarte eficient, fără pierdere de vreme. Şi dânsul este condiţionat de sus în problema oamenilor. Aş dori să fie ales şi să numească, aşa cum spunea, oameni competenţi. Nu a existat nici un algoritm la Primărie. Ca urmare, nu s-a angajat nici un om din P.D. Eu am fost singurul. Revenind, îi doresc domnului Lis să câştige alegerile. Protocolul cu dl Ciorbea s-a petrecut într-o după-amiază. Am prevăzut câţiva viceprimari la sectoare şi vice-primarul de la Bucureşti. Dânsul a pus condiţia ca acela să fiu eu. Nu s-a putut respecta acel protocol la sectoare. Partidul Democrat a fost puţin necăjit, însă eu sunt mai generos. Am înţeles că nu s-a putut respecta. Pe urmă, s-a înţeles, prin algoritm, că absolut toţi directorii din toate departamentele trebuie să fie ţărănişti. Am angajat un singur om, care a stat două luni, fără să i se semneze angajarea. A plecat pentru că nu a mai putut să suporte atmosfera. Când a plecat a spus că se duce să se înscrie în P.D. Deci, Departamentul Economic a avut patru directori până acum. Acum, a plecat şi al patrulea. Primăria a fost primul loc unde s-au putut plăti nişte obligaţii de partid. Ăsta a fost fenomenul. O direcţie importantă: contracte, licitaţii. Păi, am avut trei până acum şefi. Direcţia Patrimoniu şi capitalului social. Este o problemă extraordinară. Habar nu avem despre acest patrimoniu. Ar trebui să fie totul pe calculator, evaluat, la zi. Am încercat, dar nu am avut cu cine. Pentru 2 500 de miliarde, vă imaginaţi ce facturi trebuie să semnezi, eu nu am director financiar. Toate contractele le discutam cu două asistente, după care le dădeam la semnat subordonaţilor mei. Dar trebuia invers. Ei trebuiau să le negocieze. Poate părea bizar că le discutam eu, dar nu avea cine. Am constatat că unii din cei pe care i-am găsit acolo erau foarte competenţi. Deci, făceau munca şi de plăcere, nu numai banii sunt singurul argument.

O. Andronic: Dl Lis se referea la două contracte. Unul reuşit, unul nereuşit. Cel legat de curăţenie....

Anton Vătăşescu: Vă rog nu mă legaţi de acest contract. Nu am nici o legătură. Acest contract s-a făcut într-o grabă extraordinară, înaintea alegerilor legislative. Am fost chemat la o masă, cu nemţi, ni s-au pus nişte hârtii în faţă cum că vor mătura nemţii Bucureştiul. Veneau alegerile şi trebuia să se spună: uite ce am făcut. Eu cred că nu am mai văzut un contract atât de prost. Eu nu l-am semnat. S-a făcut o societate în mare viteză cu un patrimoniu foarte discutat. S-au făcut două controale de la Curtea de Conturi şi acum nu ştiu pe unde să scot cămaşa, cu toate că nu sunt implicat, dar tot eu trebuie să rezolv problema. Se utilizează terenuri, clădiri, utilaje care nu sunt cuprinse în capitalul social. Se cere de patru-cinci ori decât plăteam înainte, iar pentru asta trebuie să măresc taxele la cetăţeni. Asta nu pot să o fac, fiindcă cetăţenii sunt foarte nemulţumiţi. Acest contract de prestări servicii are, pe lângă ambiguităţile lui, şi o caracteristică deosebită. Nu are preţul prestaţiei. De un an jumate eu solicit calculaţia de preţ. Mi-au dat şapte variante de calculaţie de preţ şi, bineînţeles că acest contract nu se poate semna. Nemţii au schimbat trei echipe de negociatori.

O. Andronic: Dar contractul cu iluminatul?

Anton Vătăşescu: Ii sunt recunoscător domnului Lis pentru că m-a lăsat să-1 negociez pentru că pornise foarte prost. Cu un caiet de sarcini de două pagini. Am făcut o licitaţie internaţională. Am discutat la sânge preţul pe capitole. Sper ca, în patru ani, acest oraş să arate ca o capitală europeană. Ei au obligaţia ca anual să prezinte investiţiile pe care le fac. Finalmente acest contract va costa nişte bani, dar va fi lumină.

O. Andronic: Una din problemele cele mai spinoase care nu îşi găseşte rezolvarea este cea a spaţiilor comerciale care aparţin Primăriei. In două-trei rânduri, comercianţii şi-au pus mari speranţe în echipele de la Primărie. Am solicitat o intervenţie pe această temă unuia dintre membrii Asociaţiei Chiriaşilor din spaţiile comerciale, dl Alin Burcea. V-aş ruga să-1 urmărim.
Alin Burcea: Cu dl Vătăşescu am colaborat foarte bine şi, ca în orice colaborare apar momente când te mai cerţi, te mai împaci. Dar, spiritul a fost constructiv şi, după părerea mea, a fost singurul dintre liderii de la Primărie cu care am putut avea un dialog. In sensul că a înţeles problema, a făcut liste cu cei care au depus cereri, a discutat cu foarte mulţi. împreună am elaborat propuneri pentru normele de vânzare. Degeaba dl Vătăşescu a făcut aceste propuneri pentru că au trecut opt luni de când Guvernul nu a dat normele. Aproape 60 de membrii ai Asociaţiei a dat în judecată Guvernul. Dacă nu vor da aceste norme, în continuare, vom da în judecată Guvernul. La un moment dat, te cam saturi să baţi apa în piuă.

O. Andronic: Este evident un călcâi al lui Arhile. Deci nici PSM-ul, nici Coaliţia nu au reuşit să rezolve aceste probleme, care fac, ca importante sume de bani, în loc să meargă la bugetul Primăriei, se consumă pe tot felul de societăţi care iau chirii unul de la altul şi-i obligă pe aceşti oameni să crească preţurile şi să le ducă dincolo de suportabil.

Anton Vătăşescu: Dl Alin Burcea are perfectă dreptate. Este unul din motivele principale ale demisiei. De aceea, imediat ce am venit la Primărie am făcut un regulament pentru vânzarea spaţiilor ca să evităm negocierile. Am avut sute de audienţe şi am înţeles foarte bine problema spaţiilor comerciale. Acest Regulament s-a blocat la Prefectură. L-am scos în ianuarie 1996. Am mers pe ideea de a elimina intermediarii şi pentru asta am făcut o propunere la Guvern. Dar banii intrau într-un cont fără dobândă şi trebuia să-i folosesc peste cinci ani la locuinţe sociale. Mai bine dădeam pe gratis. Şi am propus ca banii să fie destinaţi proiectelor sociale pentru care nu am finanţare şi contul să fie purtător de dobândă. In luna august s-a reluat hotărârea Guvernului Văcăroiu şi acum se pot vinde. In luna septembrie a apărut vechea hotărâre cu "se pot". Deci nu am avansat deloc, a trecut un an şi nu s-a făcut nimic. Informându-mă continuu, am înţeles că s-a retras această hotărâre. In alte oraşe s-au vândut. Nu s-a scris nicăieri că s-a retras. Ceea ce m-a speriat în ultima hotărâre spunea că va da Guvernul o metodologie. Era imposibil că va da. Eu puteam să dau pentru că analizasem zeci şi sute de cazuri. Sunt reţele de magazine. A doua zi, nici nu ştiu de unde am avut atâta energie să mă bat pentru problema asta, am scris o nouă hotărâre. Suntem în luna aprilie şi nu s-a mai întâmplat nimic.

O. Andronic: S-a vândut vreun spaţiu în Bucureşti?

Anton Vătăşescu: Nu s-a vândut nimic în aceşti opt ani. Partea proastă este că dânşii nu au înţeles bine. O altă problemă pe care nu am putut să o rezolv este eliminarea intermediarilor. Până când vindem, să-1 iau pe cel care lucrează efectiv să se asocieze cu Primăria. De exemplu, în Berceni erau nişte doamne care plăteau 35 de milioane, iar la Primărie venea un milion. I-am calculat 15 milioane am întrebat dacă nu vor să se asocieze cu Primăria. Am făcut o hotărâre generală în care am pus profilul de activitate, un fel de chirie pe profil de activitate. Am vrut să încurajăm producţia, serviciile şi, de asemenea, preţul în funcţie de zone. Atunci nu era loc de negociere. Dacă aplicam această hotărâre, cei care deţin spaţiile ar fi fost mulţumiţi că plătesc mai puţin, iar noi câştigam, în plus, 25 de milioane pe an.

O. Andronic: Timpul emisiunii noastre s-a scurs. Dvs. cum vă consideraţi acum, în momentul în care plecaţi de la Primărie? Un învins, un resemnat?

Anton Vătăşescu: Nu mă consider nici una, nici alta. Consider că ăsta a fost timpul pe care pot să-1 aloc acestei probleme. Viaţa noastră este limitată. Dacă nu găseşti înţelegere în jur, nu merită să insişti. O să vină altcineva, o să ia problemele de la capăt. Dacă nu le vom vinde noi, le vor vinde ceilalţi care vin după noi. Consider că există o disproporţie foarte mare între ceea ce mi-am propus să fac şi ceea ce am reuşit să realizez. Mai este un element foarte important. Au venit foarte mulţi şefi din primărie şi mi-au spus: ştiţi că şi la mine în departament este la fel. Asta este o surpriză pentru dl Lis. Intre responsabilitatea pe care o ai şi sprijinul pe care îl simţi în spate este o mare diferenţă.

O. Andronic: O ultimă întrebare: de unde vă veţi da următoarea demisie?

Anton Vătăşescu: De la propria mea societate îmi va fi greu să-mi dau demisia pentru că intenţionez să lucrez singur.

O. Andronic: Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţia la această emisiune. Sper că ea a evidenţiat câteva lucruri din acest mecanism complex care este Primăria Capitalei.