Punctul pe Y / miercuri 28 decembrie 2011 Nr: 3429

Marea crapelnita

Daca ar fi sa ne luam dupa reportajele cu care canalele de televiziune isi umplu programele informative, s-ar parea ca nimic nu este mai important pentru romani decat mancarea. Se vorbeste despre hrana atunci cand se deplange soarta persoanelor defavorizate care “n-au ce pune pe masa”. Tot despre hrana se vorbeste, cu o voiosie descreierata, cand se filmeaza modul in care-si petrec romanii timpul liber, la munte sau la mare, cu gratarul pe post de sanctuar. Tot cu merinde se umplu cu varf carucioarele din supermarketuri, cu care natia infrunta criza - inclusiv cea alimentara. Pentru ceva de-ale gurii - fie ca e vorba de fasolea rituala, fie de perechea traditionala de mititei sau de preparatele de post - aceeasi romani se calca in picioare si-i apuca lesinul pe la cozile care infrumuseteaza traditii culturale sau religioase al caror numitor comun este mila crestineasca. Atacurile nocturne ale infractorilor se dau, mai nou, la camarile cu provizii pentru iarna decat la casele de bani (fara bani). Cel mai complet spectacol culinar il ofera insa sarbatorile de Paste sau de Craciun, in care tot omul vrea sa se razbune parca pe privatiunile de peste an si incarca masa cu tot ce-a lipsit. Din prea-plinul acestor festinuri se recruteaza, cu miile, pacientii serviciilor de urgenta. Numai in Bucuresti, de acest Craciun, au fost vreo 2000 cei care s-au plans de crampele sau indigestia provocata de infulecarea fara noima a tot ce le-a stat in fata. Ba, culmea - unii au venit si de doua ori la rand pentru a li se pune acelasi diagnostic de neam-prostie.
Universul spiritual al romanilor pare a fi populat, aproape exclusiv, de ceea ce se ingurgiteaza. Burta este organul in jurul caruia se invarte intregul nostru univers, de nu mai ramane loc pentru nimic altceva. Aceasta aplecare de-a dreptul morbida spre zona de referinta a organismului romanului modern este incurajata si stimulata de o media care suplineste nepriceperea spre de-ale spiritului cu preaplinul celor de-ale gurii. Parem prinsi, indisolubil, dupa vreo 2000 de ani de civilizatie consemnata documentar, intr-un ritual primitiv al supravietuirii biologice…