Punctul pe Y / vineri 23 decembrie 2011 Nr: 3427

Enigmele Revolutiei: AFACEREA “ORIZONT”...

„O viata de om nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cit o viata de om' — spunea cineva, Malraux daca nu ma insel si niciodata aceasta butada nu a parut mai adecvata, mai dureroasa, ca in timpul Revolutiei. Zac astazi, alaturi, in Cimitirul Eroilor sau aiurea oameni care s-au sacrificat cu buna stiinta, oameni care au murit pur si simplu din intimplare, oameni care au fost trimisi la moarte deliberat. Din aceasta ultima categorie fac parte si „teroristii' de la Orizont...

• 23 decembrie 1989. Dezlantuirea “terorista” se afla parca la apogeul ei. Se trage cit intr-un razboi, de oriunde si inspre orice. Obiectivele strategice sint atacate cu adevarat sau doar par a fi. Unul dintre ele este Ministerul Apararii Nationale. S-ar crede ca e de-a dreptul incercuit si situatia e considerata dificila, desi unitatea e aparata de TAB-uri si tancuri, impotriva tragatorilor razleti de pe blocurile din jur. La punctul de comanda al ministerului se afla generalii Militaru si Stanculescu si colonelul Ardeleanu, seful Brigazii Anti-teroriste. Sint cerute prin telefon ajutoare de la Brigada. Tocmai din strada Toamnei. Trei ABI-uri (de fapt Aro-uri cu blindaj superficial) pleaca in ajutor spre Drumul Taberei. Unul ramine in pana, iar celelalte doua, ajunse in preajma ministerului sint intimpinate cu foc nimicitor din partea tancurilor si TAB-urilor. Ultima comunicare radio transmisa la dispeceratul Brigazii suna cam in felul acesta: „Trag in noi! Ne omoara...'. Sase militari mor fara sa stie de ce. Pulverizati, carbonizati. Supravietuitorii sint arestati ca... teroristi! In urma acestei drame inutile ramin 12 copii orfani...

Ce s-a intimplat? Un raspuns ar putea sa ni-l dea cei aflati la punctul de comanda al M.Ap.N. Nimeni, insa, nu este dispus sa vorbeasca. Nu se mai gaseste nici inregistrarea comunicatiilor dintre echipaj si centrul de comanda al Brigazii Antiteroriste. Nici supravietuitorii nu mai vor sa spuna nimic. Ramin doar supozitiile si banuielile. De ce au fost chemate cele trei ABI-uri, care, oricum, n-ar fi reusit sa opuna vreo rezistenta armamentului greu? De ce s-a cerut ca din echipaje sa faca parte doi ofiteri anume — seful de Stat Major Trosca si seful Detasamentului de Interventii, Cotuna? Doi dintre cei care au murit.

Doi dintre cei care, cu citiva ani in urma, anchetasera celebrul caz „CORBU'. Caz al carui dosar a disparut printre primele, dupa preluarea arhivelor Securitatii de catre armata. Coincidenta, stranie ca toate coincidentele, face ca dosarul „Corbu' — in care erau puse in evidenta presupusele contacte ale generalului Militaru cu agenti ai KGB — sa fi fost - 'lucrat' tocmai de ofiterii Trosca si Cotuna. DOi dintre cei ucisi la „Orizont'...
La doi ani dupa aceasta drama — in fond, una dintre multele, mult prea multele drame ale Revolutiei - afacerea „Orizont' continua sa ramina — in ciuda posibilitatilor de elucidare — o enigma. Pentru cit timp?

P.S. Scriam articolul acesta exact cu douazeci de ani in urma. Acum, in 2011, n-a fost nevoie sa schimb nici macar o virgula…