Punctul pe Y / miercuri 21 decembrie 2011 Nr: 3425

Semne bune anul n-are!

Prezent la reuniunea exportatorilor, presedintele Traian Basescu spune ca e optimist in ceea ce priveste situatia Romaniei in 2012. Nu se bazeaza pe ceva concret - poate in afara de reorientarea exporturilor spre China - dar are, ca si premierul Boc, sentimentul ca la anul nu va fi nevoie sa apelam din nou la banii FMI si - in materie de pensii si salarii - nu se va mai taia nimic. Din toate aceste incurajari am incredere doar in una: in chestia cu taiatul salariilor si pensiilor. In 2010, Guvernul Romaniei, prin vocea presedintelui, anunta aceasta grozavie: taierea salariilor bugetarilor cu 25% si a pensiilor cu 15%. De ultima am scapat prin interventia miraculoasa a Curtii Constitutionale (face si aceasta ceva bine, din cand in cand). Prima, insa, ramane in analele europene ca cea mai brutala interventie a statului in nivelul de trai al oamenilor. Repet: atunci statul condus de cei doi “salvatori” ai natiei, a preferat sa ia de la cei multi ceea ce ar fi putut lua de la mai putini - printr-o drastica reducere a bugetelor unor institutii parazitare, care exista doar pentru a pune sinecuri la dispozitia clientelei de partid. Rezultatul s-a vazut aproape imediat: coroborata cu o la fel de brutala crestere a TVA, de la 19 la 25%, austeritatea a amplificat efectele taierilor pana la un nivel greu de tolerat.

Economiile in serie, facute pe intreaga orizontala, au aruncat in faliment zeci de mii de mici business-uri, scaderea veniturilor actionand pe principiul domino-ului. Iar Romania nu numai ca nu a devenit mai rezistenta in fata crizei, dar s-a plasat in calea tavalugului de austeritate din tarile dezvoltate care a anulat orice speranta de redresare. Peste toate a mai intervenit si criza euro, pentru a carui salvare au fost necesare eforturi din partea economiilor non-euro, cu atit mai mari cu cat deciziile necesare ale liderilor europeni intarzie mai mult.

Cu alte cuvinte, situatia Romaniei nu e mai roz, acum la finele celui de-al treilea an (plin) al crizei. Dar, ca si la finalurile celorlalti, se aud din nou vocile optimiste care ne-au asigurat de fiecare data, ori ca a trecut criza, ori ca am depasit recesiunea, ori ca, pur si simplu am inceput sa ne redresam. Enunturi contrazise de fiecare data de evolutia generala.

N-as face o vina doar celor doi atleti ai anticrizei pentru declaratiile lor optimiste. Ce-am vrea sa ne spuna? Ca vine un an mai greu decat toti cei care au trecut? Ca in 2012 va fi varful crizei (financiara + economica + administrativa) si ca trebuie sa ne asteptam la noi sacrificii? Cine i-ar crede? Oamenilor nu le plac vestile proaste si de multe ori prefera sa fie mintiti, dar frumos. Cum, de pilda, sunt mintiti ca impotriva crizei se poate lupta cu instrumentele doamnei Udrea: locuinte pentru specialisti la tara, telecabine spre varfuri de munte fara cabane si fara zapada, bazine de inot in localitati fara apa, stadioane de fotbal pentru un campionat coplesit de blaturi si cu o nationala fara sperante si cu alte bazaconii de acelasi fel, calificate ca atare chiar de detinatoarea celui mai mare buget de criza…