Punctul pe Y / luni 19 decembrie 2011 Nr: 3423

Nastase si "Matusa Daniela (Morar)"

Mai ceva ca la o finala de campionat mondial de fotbal a fost asteptat rezultatul meciului (unul din trei) dintre Adrian Nastase si DNA.

Rezultat (nu final): 1. Adrian Nastase castiga, dupa aproape 11 ani de la declansarea „evenimentului”, prima runda.

Reactiile, primele reactii, au fost, cum era de asteptat, diverse si controversate. Intre „nu a fost un proces politic” al Monicai Macovei sau „Speram sa fie condamnat” al Elenei Udrea si „Era normal sa fie achitat” al lui Ponta sau „Sunt bucuros ca justitia l-a gasit nevinovat” al lui Antonescu, se plaseaza, strategic, „No comment”-ul presedintelui Basescu, cel care si-a facut un titlu de onoare din faptul ca „nu comenteaza deciziile Justitiei”.

Instanta si-a spus primul cuvant. Judecatorii n-au afirmat ca Adrian Nastase e nevinovat - daca este cumva, vinovat, asta o stie, cu precizie, doar el - ci ca ceea ce au reusit sa adune procurorii in acest dosar nu demonstreaza, fara nici un dubiu, ca faptele sale pot fi sanctionate penal. Este, dealtfel, problema si in cazul celorlalte doua dosare - „Trofeul Calitatii” si „Zambaccian”. Toate trei poarta amprenta unui demers de un tip special: acela al cautarii - uneori cu orice pret - a pretextului necesar pentru a-l infunda pe fostul premier. Or, astfel de pretexte se pot gasi pentru fiecare dintre noi, daca se scormoneste bine si cu atentie. Cele trei procese pentru care Nastase a petrecut mai mult timp pe la tribunal decat la Parlament au fost generate de discordia politica a momentului, in care cele doua tabere s-au incaierat pe viata si pe moarte. In cazul Zambaccian, de pilda, totul a plecat de la un denunt al deputatei Mona Musca (cine ridica sabia...) iar in celelalte doua de la anturajul lui Basescu, cel care in calitate de presedinte dorea sa demonstreze ca regimul sau este un aprig luptator impotriva coruptiei. Or, toate armaghedoanele din cei patru ani de guvernare ai PSD-ului aratau cu degetul spre premier. Impartaseau suspiciunile chiar membri ai partidului sau - dintre cei care astazi se bucura public de achitarea sa. Iar intensitatea atmosferei negative facute in jurul sau, care a reverberat pana la gardienii mondiali ai corectitudinii politice, cerea o rezolvare exemplara. Exlud ideea ca Basescu sa le fi cerut punctual procurorilor sa-l infunde. Acestia insa, cu binecunoscutul reflex de servilism au reactionat convergent si au demarat cautarile. Paradoxul prezent este ca ceea ce i se punea in carca lui Nastase acum 6-7 ani, azi poate starni zambete condescendente doar in comparatie cu ceea ce se intampla in ograda partidului de guvernamant, la cele mai inalte niveluri.

Este motivul pentru care continui sa cred ca Adrian Nastase este mai degraba acuzat intr-un solid dosar „Matusa Daniela”, decat in cele inconsistente, aflate pe rol.