Punctul pe Y / joi 08 decembrie 2011 Nr: 3416

Capitalismul de tranzitie si lectia "Cocosatului"…

A murit patronul carciumii “La Cocosatu” din Baneasa. Si-a pus capat zilelor. Era bolnav si dator - doua maladii mortale. Ceea ce parea o poveste de succes a sfarsit tragic.

In Baneasa, mergea vestea, se fac cei mai buni mici. Faima s-a intins din om in om si, odata cu ea, a prosperat si carciuma. De la o mica terasa cu gratar, la ditamai constructia, cu parter si etaj, ba chiar si cu o terasa noua pusa de-a dreptul pe domeniul public. Dlui Oita i s-a dus buhul si, odata cu lumea care dadea navala sa se infrupte cu celebrii mici preparati si perpeliti de catre colaboratorul sau de la care si-a luat carciuma numele, au inceput sa curga si banii pe care patronul a inceput sa-i bage prin alte afaceri si proprietati. Lucrurile au mers bine - ca peste tot - pana prin 2009, cand aripa rece a crizei a inceput sa falfaie si deasupra gratarului. Fata de amploarea pe care i-o luasera afacerile - consolidate prin credite substantiale la banci - micii au inceput sa nu mai faca fata. Era si greu - micii fiind cati erau (ba si ei tot mai putini, ca lumea nu mai facea coada ca altadata), iar ratele la banci tot mai mari. Iar lucrurile au mers asa pana in ziua in care dl Oita a ajuns la concluzia ca singura solutie de a scapa de datorii si de necazuri este sa plece putin. Pe lumea cealalta…

Povestea “Cocosatului” este una in care se regasesc nu putini dintre capitalistii tranzitiei. Oameni carora afacerile le-au mers, ba pentru ca, dupa Revolutie, lumea era dispusa sa cumpere orice, ba pentru ca s-au privatizat furand clientii intreprinderilor de stat la care lucrasera, ba pentru ca s-au ivit, din senin, niste oportunitati care i-au prins in pole-position. Banii au inceput sa se adune - erau bani ieftini, ce veneau usor - si marea problema a acestor beneficiari era ce sa faca cu ei? In ce sa-i bage? Si au inceput sa-i bage in masini cat mai scumpe, in viloaie cu multe etaje, in amante tinere si in afaceri care promiteau castiguri usoare si rapide.

Pana in ziua in care a venit criza si toate aceste constructii de conjunctura au inceput sa se prabuseasca. Mari averi s-au injumatatit peste noapte, proprietati intinse au ramas fara valoare de intrebuintare, piata n-a mai reclamat produse si servicii lipsite de o baza serioasa. Bogatii tranzitiei au inceput sa scapete, i-au parasit amantele (dar si-au regasit nevestele), incalzirea vilei a inceput sa-i coste o avere, iar investitiile demarate au ramas in bataia ploii si a vantului, la “rosu”, pe campurile pustii in care incercasera sa creeze zone rezidentiale de vis, dar fara utilitati si drumuri.

Marele experiment al capitalismului de tranzitie sfarseste in deceptie si deznadejde. Uneori chiar in streang…