Cine încaseazã drepturile de autor pentru diversiunea "drepturilor de autor"?Dacã stai sã te întrebi cine a fost imbecilul care a putut sã conceapã un regulament atât de stupid ca cel prin care cei plãtiþi cu drepturi de autor sã parcurgã un veritabil calvar, vei constata cã nu poþi obþine rãspunsul. Mie, personal, mi-e greu sã cred cã între miile de slujbaÂsi cu experienþã a Finanþelor existã unul atât de redus la minte Âsi cu atâta autoritate încât produsul imaginaþiei sale bolnave sã fie livrat pe piaþã cu nonÂsalanþa cu care s-a întâmplat la finele lunii trecute. Ca unul care a fost plãtit în acest fel de vreo patru decenii, nu pot sã nu rememorez faptul cã pe vremea comuniÂstilor îmi încasam banii pentru articolele sau desenele pe care le publicam în presã de la casieria instituþiei respective. Plãteam Âsi atunci impozit, dar era unul decent - nu ca variantele monstruoase pe care le vehiculeazã acum specialiÂstii în jumulirea contribuabililor - pentru cã pe atunci “drepturile de autor” însemnau ceea ce erau: contravaloarea folosirii de cãtre cel care achiziþiona produsul respectiv. Faptul cã în ultimii ani drepturile de autor s-au transformat în altceva - într-o platã mascatã a oricãrui tip de prestaþie, nu a creaþiei - are o explicaþie Âsi acuzele pe care premierul Âsi preÂsedintele le aduc “mogulilor” sunt gratuite. Nu mogulii sunt de vinã cã au utilizat o alternativã legalã de platã, ci cei care au fãcut din salariu purtãtorul celor mai grele poveri fiscale. ÃŽn România nu existã ceva mai taxat decât munca, pentru cã aceasta este cea mai la îndemâna colectorilor de taxe Âsi nu implicã nici un fel de eforturi din partea statului. Salariile, benzina Âsi alcoolul Âsi tutunul sunt sursele principale de alimentare a bugetului, prin transferul efortului de colectare asupra utilizatorului. Sistemul absurd de platã a obligaþiilor din drepturile de autor a fost conceput ca un instrument de sancþionare a mogulilor neprietenoÂsi prin nemulþumirea Âsi isterizarea celor plãtiþi de ei în acest fel. N-a fost gafa unui prost ci Âsmecheria vicleanã a celor care se cred mai deÂstepþi decât toþi. S-a mizat pe cumulul de motive de nemulþumire Âsi de frustrare din zona celor care lucreazã în presã, zonã atinsã grav de recesiune, pentru a se ajunge la concluzia convenabilã cã vinovaþii sunt cei care-Âsi plãtesc oamenii în acest fel. Cã efectul a fost altul decât s-au aÂsteptat guvernanþii, este altã poveste. Dar, exact ca în bancurile proaste, odatã cu ultimele modificãri prevãzute a majora taxele sociale pânã pe la vreo 35%, noþiunea de “drepturi de autor” dispare: ea e aruncatã odatã cu apa din copaia în care a fost pritocitã reglementarea Âsi face ca toþi cei care beneficiazã de acest sistem de plãþi, nu doar jurnaliÂstii, sã fie penalizaþi cu reducerea drasticã a mijloacelor de subzistenþã - având în vedere cã, de regulã, aceÂstia nu beneficiazã de alte venituri. |