Administraþia prezidenþialã, prin gura consilierului Turcan, mustrã postul Realitatea pentru gestul incorect al reluãrii unei teme de “dezinformare” din campania electoralã: celebrul dos de palmã aplicat de candidatul prezidenþial unui puºti obraznic din Ploieºti, în timpul unui miting electoral.
Vorbeºte dl Turcan despre gestul “difuzãrii obsesive a unui film trucat”, în încercarea de a se influenþa rezultatul alegerilor. Pelicula respectivã “a fost alteratã, fiind practic un trucaj!” Las la o parte lipsa de logicã a alternativelor: ori a fost alteratã, ori a fost un trucaj. Dacã a fost alteratã, nu se poate trage nici o concluzie. Dacã a fost un trucaj, acesta ar trebui sã nu mai ridice semne de întrebare. Revin însã la ceea ce s-a întâmplat în urmã cu vreo zece luni, în plinã campanie prezidenþialã. Atunci Dinu Patriciu a anunþat cã existã o casetã în care candidatul Bãsescu lovea un copil. A doua zi filmul a fost difuzat de un post de televiziune, în chiar prezenþa lui Traian Bãsescu. Prima sa reacþie a fost de descumpãnire: “O sã mã uit, nu pot sã afirm cã e trucaj. Trebuie vãzut, poate m-a înjurat, poate a vorbit urât femeii. Nu ºtiu, voi da o explicaþie acestui episod”. Explicaþia a venit câteva zile mai târziu, în cadrul unei dezbateri cu contracandidaþii când Bãsescu a afirmat solemn: “Jur cã nu l-am lovit pe copil cu pumnul în faþã!” Afirmaþia lasã loc variantelor: nu l-am lovit cu pumnul, i-am cârpit doar un dos de labã, sã se înveþe minte ºi sã nu mai injure (înjurãtura puºtiului se pare cã fusese: “Trãiascã Iliescu!”). Staff-ul s-a inflamat ºi a lansat o serie de investigaþii prin care sã se probeze faptul cã respective casetã, despre care preºedintele nu credea cã e un trucaj, e de fapt un trucaj! Antologicã va rãmâne demonstraþia ºtiinþificã fãcutã la un post TV de cãtre Daniel Funeriu, care analizând “frame cu frame” a tras concluzia cã mâna preºedintelui nu s-ar fi putut plia pentru o astfel de loviturã.
Scandalul pe care-l invocã dl Turcan se referã la discuþiile din jurul unei cãrþi recent apãrute în care autorul îi reproºeazã directorului INEC cã ar fi alterat CD-ul adus la probe mâzgãlindu-l cu carioca. Consilierul vrea sã ne dea de înþeles cã problema a fost tranºatã, cã CD-ul a fost prelucrat duºmãnos ºi cã n-a fost vorba despre nici un pumn aplicat vreunui copil. Realitatea este însã atât de evidentã, recunoscutã practic de protagonist, încât orice discuþie nu mai are valoare. Valoare are doar talentul preºedintelui de a nega evidenþele ºi de a minþi cu aplomb privindu-ne direct în ochi. Probabil cã la anul va jura cã niciodatã n-a comunicat românilor cã li se vor tãia pensiile ºi se va gãsi un Funeriu care sã demonstreze, frame cu frame, cã ceea ce ieºea din gura preºedintelui era cu totul altceva ºi cã, de fapt, totul este o invenþie a mogulilor de presã, menitã sã-l discrediteze. |