Deºi nu ar fi trebuit incluse (de ce oare) în categoria bugetarã, companiile care au ca acþionar majoritar statul s-au arãtat dispuse – la sfatul prietenesc al miniºtrilor de resort – sã contribuie cu partea echivalentã din salariile angajaþilor lor la efortul de salvare a finanþelor tãrii.
Contribuþia a fost denumitã, elegant, ca participare la constituirea unui „fond de solidaritate”.
Aici ar fi o primã discuþie: cu cine? Cu cei cãrora li se taie din leafã? Nu, pentru cã aceºtia se aflã în aceeaºi situaþie. Cu statul care, aruncând cu bani în stânga ºi-n dreapta (dar mai ales în dreapta) a pierdut controlul ºi strigã acum „ajutor”? Probabil cã da... Oricum, a protesta, la acest moment, împotriva unei astfel de decizii este echivalent cu a fluiera în bisericã. Unii au acceptat cu resemnare. Alþii, însã, nu s-au resemnat. ªi au început sã facã manevre de degajare. Primul care s-a miºcat a fost dubiosul preºedinte al Autoritãþii Naþionale de Reglementare în domeniul Energiei, pe numele sãu Lificiu. Traseist notoriu (PSDR – PDSR – P.E. ºi, în final , PDL) acesta s-a nimerit sã devinã, pentru scurt timp, ministru al Mediului în guvernul Nãstase, lucru care i-a plãcut foarte tare fostului dealer de centrale termice de apatament, iar când a fost mazilit era sã moarã de supãrare. A fãcut toate diligenþele (inclusiv financiare) posibile pentru a reveni în prim plan ºi a reuºit, sponsorizând la greu ultima campanie parlamentarã. Rãsplata jertfei patriotice a venit prin numirea sa la ºefia ANRE. Unde ºi-a fãcut de cap, pactizând cu „bãieþii deºtepþi” ºi reuºind performanþa sã majoreze tarifele când preþul gazelor ºi electricitãþii scadea peste tot.
Persepctiva de a rãmâne fãrã un sfert din leafã l-a îngrijorat pur ºi simplu (pentru cã leafa rãmâne în cartea de muncã) ºi a cãutat rapid o soluþie. A gãsit-o la cei de la Bruxelles, cu care se împrietenise între timp ºi care, solidari, au transmis la Bucureºti cã lefurile de la ANRE nu se pot tãia, pentru cã ar fi, chipurile, sub protectie comunitarã!
Vestea asta l-a înfuriat pe blândul Boc care a tãiat în carne vie: l-a fãcut pe Lificiu adjunct ºi a pus adjunctul în locul sãu. Care, recunoscãtor, a lãsat-o moale cu Bruxelles-ul.
A doua manevrã de solidaritate a venit de la BNR! Dupã ce Mugur ºi ai lui concedaserã sã fie odatã în viaþã solidari cu poporul, a venit ucaz tot de pe la Bruxelles cã nu se poate, cã BNR-ul ar avea un regim comun bãncilor centrale, care nu sunt alimentate de la Buget (dar de unde? De la sfintele moaºte?) ºi cã nu se poate tãia sfertul de solidaritate. ªi Isãrescu, sãracu’, ce sã facã? Sã se punã rãu cu organele? Cu atât mai puþin Boc. Sã-l înlocuiascã cu Florin Georgescu? Nu, cã ala a fost pesedist. Aºa cã, rând pe rând, e de aºteptat ca mai toate instituþiile în cauzã sã se desolidarizeze, la intervenþii externe, bineînþeles. |
|
| Accesari:
2930
|
Adauga o opinie