Ţăranii, obijduiţi şi năpăstuiţi, s-au răsculat din nou. La Cogealac au făcut-o împotriva exploatatorilor cehi, care au pus mâna pe pământurile lor, prin forţă şi înşelăciune. Oamenii n-au mai răbdat şi au hotărât să protesteze paşnic. Ca să nu fie împuşcaţi de paznici s-au adăpostit în spatele unui bulldozer, de unde au scandat lozinci. Gloanţelor   body-guarzilor, ei le-au răspuns cu proteste paşnice. Răsplata – vreo cinci dintre ei au ajuns în spital. Cu răni grave …

Cam aşa s-ar putea descrie incidentul de la Cogealac de acum câteva zile, în care au fost implicaţi sătenii, conduşi de primar. Şi-au căutat ei dreptatea?

Care dreptate? – ne-am putea întreba. Pentru că aceasta variază, în funcţie de perspective părţilor. Cehii de la CEZ care fac acolo o instalaţie de multe milioane de dolari în centrale eoliene, spun că au toate avizele necesare (au prezentat şi documentele) şi că ţăranii de la Cogealac au încercat să intre în forţă în perimetru cu intenţia de a demola, cu buldozerul pe care l-au luat cu ei,  împrejmuirile şi amenajările de şantier. Ameninţărilor şi atacului cu pietre, paznicii le-au răspuns cu somaţii, după care au tras în aer şi abia când lucrurile s-au îngroşat, au tras în picioare.

Adevărul este, ca deobicei, pe undeva pe la mijloc. Motivul răzmeriţei îl constituie faptul că primarul ar fi vrut să vândă parcelele deja închiriate de unii localnici unei firme concurente a cehilor. Obiectul protestuluil a fost că terenul respectiv se află în perimetrul Cogealacului şi doar primăria ar fi putut aproba obţinerea lui. Primarul şi ai săi au ignorat faptul că în cazul în care o investiţie acoperă mai multe jurisdicţii locale, cel care are dreptul să aprobe este Consiliul Judeţean. Care, în cazul de faţă, şi-a dat acordul, parafat şi ştampilat.

La Cogealac avem de-a face cu o clasică manevră de instigare şi de încercare de a face “dreptate” în forţă, cu pumnii, cu bolovani şi cu buldozerul. Această tehnică a fost trezită la viaţă după Revoluţie de celebrul primar din Săpânţa, Toader Şteţ, care a blocat mai multe săptămâni un drum pentru nu mai ştiu ce revendicări fanteziste, ajungând până la o confruntare de gherilă cu forţele de ordine. A fost făcut erou de o “anumită parte a presei” până a ajuns la puşcărie. În mod normal, legal, şi primarul din Cogealac ar trebui să ajungă tot acolo.

Acţiunea pusă la cale de el este una dictată de interese materiale proprii (se pare că încasase deja un avans de la contracandidaţi şi le garantase că va obţine ce doreau aceştia prin orice mijloace). Ignorarea sau tratarea cu “înţelegere” a unor astfel de manifestări (iar presa joacă şi de această dată un rol negativ, prin prezentarea chipurile obiectivă a cazului) duce direct spre un climat de anarhie, cu atât mai facil de instalat pe fondul dificultăţilor crizei şi a populismului. De aici până la o cruciadă împotriva capitalismului hrăpăreţ sub sloganul “Nu ne vindem Ţara!” nu mai este decât un pas.