Guvernul nu gãseºte bani pentru investiþii. Pentru producþia care ar putea genera taxe ºi impozite sporite. Este ocupat pânã peste cap cu împrumutarea banilor pentru pensii ºi salarii bugetare. Atât de ocupat încât nu-i rãmâne nici un rãgaz sã gândeascã cum vor fi plãtite aceste datorii. Cum ºi de unde. ªi când. Deja banii de la FMI nu mai sunt suficienþi ºi, ca sã nu tragã obloanele, Ministerul de Finanþe stã cu mâna întinsã pe la bãnci. Acestea, oricum, nu mai dau credite nimãnui. Bãncile n-au încredere, iar cei care vor credite, n-au garanþii. ÃŽn toatã aiureala asta existã o razã de speranþã. Ne-a transmis-o chiar Jeffrey Franks, “trimisul special” al FMI, pe post de dãdacã guvernamentalã. “Sunt bani gratis la UE” – ne spune el. "Nu trebuie decât sã întindeþi mâna ºi sã-i luaþi!".
Uºor de zis, greu de fãcut. România contribuie anual cu peste un milliard de euro la bugetul Uniunii. Ar avea ºanse sã-i ia înapoi – ºi ceva pe deasupra, dacã …
Dacã am avea proiecte! Purcoiul de euro stã ºi aºteaptã proiecte. Puse pe hârtie ca la carte, respectând regulile. Proiecte care sã urmãreascã dezvoltarea realã a bazei materiale, lucrãri necesare de infrastructurã. Nu “portiþe” pentru hoþii ºi deturnãri. Pentru cã acestea sunt descoperite pânã la urmã ºi nu e lucru mai neplãcut decât sã dai banii înapoi. ªtim cã unii ar prefera sã facã puºcãrie, decât sã-i returneze, dar asta-i regulã. Din volumul financiar de proiecte pentru fondurile structurale selectate, în acest moment România se aflã pe penultimul loc, cu o absorbþie de doar 14,1%. Sub noi mai e doar Grecia. De ce? Din douã motive: primul e cã n-avem oameni care sã se priceapã sã facã proiecte viabile. Iar doi, cã n-avem cash sã punem partea noastrã ºi credite ca sã plãtim toate lucrãrile pânã când birocraþii de la Bruxelles verificã ºi ne returneazã banii. Ce facem? Stãm ºi ne uitãm lung la mormanul de bani ºi salivãm …
Se pare cã nici lui Boc, nici miniºtrilor sãi “perfecþi” nu le-a trecut prin cap sã ia taurul de coarne, sã punã bani deoparte pentru contribuþia noastrã ºi sã organizeze structuri apte sã facã proiecte. Un soi de firmã naþionalã specializatã în aºa ceva, cu oameni plãtiþi în funcþie de performanþã.
“Situaþia e foarte grea!” – ne spune mr. Franks ºi adaugã gânditor: “Dacã aþi putea sã atrageþi acei bani în timp util n-aþi mai avea nevoie de împrumuturi …” |