"Luna de miere" a guvernanþilor cu poporul român pare sã fi luat sfârºit definitiv. Dacã într-un momemt dramatic ca acesta, al inundaþiilor, premierul este bãtut cu ouã ºi roºii, iar preºedintele luat la refec de gospodinele de prin satele mãturate de ape, e semn cã se întâmplã ceva. Ceva iremediabil - cu încrederea "maselor" în cei care îi conduc. ªi este ºi firesc pânã la urmã. Este cel de-al treilea val de inundaþii majore ºi de fiecare datã se întâmplã acelaºi lucru, ca tras la indigo: mai întâi autoritãþile locale sunt luate prin surprindere. Apoi celor centrale le trebuie câteva zile sã înþeleagã proporþiile dezastrului. Urmeazã obiºnuitele vizite de lucru ale demnitarilor, încãlþaþi în cizme de cauciuc ºi oferindu-le oamenilor îmbãrbãtãri. Se trimit apoi câteva transporturi simbolice (pentru televiziuni) de materiale de construcþii împreunã cu promisiunea cã nu-i va prinde iarna pe oameni fãrã acoperiºuri. ªi într-adevãr se fac câteva acoperiºuri sub care nu vrea sã stea mimeni ºi casele, în diferite faze de neterminare sunt apoi furate bucatã cu bucatã de cãtre beneficiari. Pe de altã parte, inundaþiile revin ca un blestem exact pe acolo pe unde au avut loc întâmplãri necurate: pãdurile au fost tãiate ºi furate în draci, lãsând coastele golaºe la discreþia apelor; lucrãrile de irigaþii ºi îmbunãtãþiri funciare lãsate în paraginã au foast demontate bucatã cu bucatã ºi cãrate prin curþile ºi magaziile gospodarilor plini de iniþiativã ºi nederanjaþi de primari sau de autoritãþi: oamenii ºi-au fãcut casele în luncile inundabile ale râurilor care, blocate de gunoaiele depozitate de aceiaºi gospodari pe unde au apucat, s-au revãrsat peste tot ce au gãsit în cale. Drama inundaþiilor este, în acelaºi timp, drama prostiei omeneºti, a negândirii ºi abuzului, a hoþiei generalizate, a neputinþei organizatorice ºi a jafului organizat la scarã mare, prin care banii destinaþi unei operaþini vitale de protecþie ºi regularizare, au fost deturnaþi spre alte obiective de interes personal sau de grup. Administraþia de astãzi plãteºte, meritat, pentru toate erorile comise de cele care au precedat-o ºi de absenþa totalã a unei proiecþii de viitor. Dacã Ceauºescu, dupã inundaþiile din 1970, a fãcut ceva - ºi acest ceva se vede în faptul cã Transilvania n-a mai fost atinsã de diluvii catastrofale - cei de dupã el s-au spãlat pur ºi simplu pe mâini nãdãjduind cã Dumnezeu va fi suficient de milos ca sã-i ocoleascã catastrofele. Dumnezeu este bun, dar nu milos cu proºtii ºi hoþii. Ca deobicei, acum se încearcã niºte soluþii care nu vor rezolva mare lucru. Rãul este deja fãcut. Mii de oameni au rãmas sub cerul liber, cu agoniseala de-o viaþã dusã pe apa Sâmbetei. Am învãþat ceva din ce s-a întâmplat? Probabil cã nu, la fel ca cei de la care se aºteaptã acum un ajutor care nu prea mai e de unde. Unicul folos îl vor trage, tot ca deobicei, clienþii politici care vor primi niºte lucrãri de urgenþã pe care le vor face de mântuialã sau se vor face cã le fac, încasând banii cu conºtiinþa împãcatã... |