Povestea acestei remanieri este întortocheatã. Guvernul Boc V s-a aºezat incomod de la început. PDL-ul a fost nevoit sã cedeze aproape 40% dintre portofolii aliaþilor cu care a reuºit sã facã majoritatea ºi unor personalitãþi independente, în cazul celor pentru care nu dispunea de resurse proprii. Doar 60 la sutã – adicã doar 7 mandate - au revenit de drept membrilor de partid – ceea ce a constituit, în permanenþã, sursa unor nemulþumiri ºi tensiuni surde. Slaba prestaþie a Executivului nu a fost pusã, aºa cum ar fi fost normal, pe seama liderului incompetent – pentru cã acesta era ºi ºeful principalului partid, ci a fost transferatã în sarcina miniºtrilor, fiecare în parte având de suportat nu puþine reproºuri faþã de modul în care ºi-au îndeplinit sarcinile în aceste opt luni. Aºa încât remanierea a apãrut ca unica soluþie pentru a rãspunde nemulþumirilor tot mai acute din interior ºi în insatisfacþiilor din exterior. ªi a apãrut doar la insistenþa preºedintelui, care a trasat ºi un dead-line: 1 septembrie!
Confuz ºi nehotãrât pânã în ultimul moment, Boc a realizat cã remanierea îi va sãpa lui însuºi o porþiune de groapã. Prima tentativã a fost aceea de a diminua proporþiile acestei operaþiuni. A ameninþat cu evaluãri punctuale pe care nu le-a fãcut niciodatã (cu excepþia gradului de absorbþie a fondurilor europene) ºi la scadenþã a chemat partidul la consultãri. Viclean, a oferit douã variante pentru care sã se voteze, lãsând însã sã se înþeleagã cu suficientã claritate care e cea care-i convine. Apoi, înarmat cu „mandatul” partidului pentru remaniere, s-a prezentat în faþa ºefului sãu cu o listã nominalã, de trei miniºtri, dintre care unul deja se retrãsese – Dumitriu de la Agriculturã. Mai figurau, pe lista sa, ªeitan ºi Vlãdescu, artizanii ultimului scandal cu drepturile de autor. Se pare cã preºedintele a luat foc ºi a ameninþat cu retragerea sprijinului sãu, situaþie în care au fost negociate celelalte nume. Simþind pulsul, Videanu ºi Berceanu s-au retras benevol, nemairãmânând de convins decât Sandu, omul lui Stolojan, cel demult ieºit din joc.
ÃŽn locul remaniaþilor Boc a prezentat o listã cu doi veterani (Tabãrã ºi Boagiu) ºi patru necunoscuþi - emanaþi ai câtorva tabere parlamentare doritoare sã se aºeze la „masa credalã” a beneficiilor guvernãrii. Sunt „necuvântãtori” de meserie, pe care nici presa ºi nici publicul larg nu a avut cum ºi de unde sã-i cunoascã. Dar sunt ai PDL-ului ºi întãresc echipa localã cu „douã posturi” în meciul dur cu aliaþii ºi importaþii.
Faptul cã din cei 7 miniºtri pedeliºti au fost schimbaþi 4 (Dumitriu ºi Vlãdescu nu le aparþin) pune partidul într-o situaþie extrem de delicatã, subliniind slãbiciunea ºi inconsistenþa reprezentanþilor sãi, în comparaþie cu cei ai aliaþilor, care n-au acceptat nici un moment ideea de a-ºi sacrifica vreun om.
Guvernul Boc V apare, din capul locului, mai slab – profesional – decât cele care l-au precedat ºi mai puþin apt sã-ºi ducã la vreun capãt misiunea de salvare a þãrii din ghearele crizei. Guvernul însuºi n-ar putea fi salvat decât de o moþiune de cenzurã. |