Destinul artiºtilor, al cântãreÞilor În general, deferã de al celorlalÞi semeni ai lor prin faptul cã, atunci când trec În lumea despre care se zice cã ar fi mai bunã, ei lasã În urmã, ca o prezenÞã permanentã, amintirea talentului lor.

Mãdãlina Manole a plecat. A rãmas, Însã, intactã, imaginea sa: aceea a unei cântãreÞe talentate, dãruitã de Dumnezeu cu voce, sensibilitate, ÎnfãÞiºare plãcutã ºi capacitate de a-ºi fideliza ascultãtorii ºi, În general, pe cei care au iubit-o ºi preÞuit-o sincer. Trecerea ei În nefiinÞa fizicã e doar un episod al istoriei pe care o trãim ºi al culturii de la care ne reclamãm.
Sufletul unui artist este complex Âşi greu de pĂŁtruns. MĂŁdĂŁlina pĂŁrea a avea tot ce Âşi-ar fi putut dori. Ceva - esenĂžial – i-a lipsit totuÂşi. Ceva ce n-a putut compensa nici aparenĂžele de femeie ĂŽmplinitĂŁ Âşi nici pe cele de mamĂŁ iubitoare. Ego-ul artistic transcede logica Âşi poate genera drame de neĂŽnĂželes. MĂŁdĂŁlina a traversat o astfel de crizĂŁ: aceea a „nerecunoÂştinĂžei” publicului, captat mai degrabĂŁ de impostura cu clopoĂžei decât de calitatea vocii Âşi a interpretĂŁrii „clasice”. S-a simĂžit nedreptĂŁĂžitĂŁ de cei care dirijeazĂŁ, intr-un fel, gustul publicului, de cei care promoveazĂŁ interesat non-valoare sau valori dubioase, ĂŽn detrimentul celor autentice. Nu a fost Âşi nu este doar drama MĂŁdĂŁlinei, ci a unei ĂŽntregi generaĂžii de artiÂşti pe care schimbĂŁrile din aceÂşti ani i-au marginalizat sau i-au condamnat la uitare. Ne aducem aminte de ei Âşi ĂŽi redescoperim, la valoarea lor realĂŁ, doar atunci când ceva tragic, ireparabil, se petrece cu ei. ÂŞi atunci se dezlĂŁnĂžuie spectacolul macabru al sfârtecĂŁrii brutale a personalitĂŁĂžii Âşi imaginii lor de cĂŁtre cei care ĂŽncearcĂŁ sĂŁ tragĂŁ un folos propriu din acest ultim episod. O ascultĂŁm, ĂŽn aceste zile, pe MĂŁdĂŁlina, cât n-am ascultat-o ĂŽn zece ani, la posturi de radio Âşi TV. De ce? De ce abia acum? Cei care ar putea sĂŁ dea un rĂŁspuns, ĂŽl evitĂŁ. Pentru cĂŁ nu au argumente. Cine sĂŁ explice invazia kitsch-ului muzical, ĂŽn toate formele de difuzare, promovarea insistentĂŁ a unor veleitari pe care ĂŽi Ăžine ĂŽn viaÞã doar play-back-ul, sau expunerea indecentĂŁ a tuturor intimitĂŁĂžilor, care de care mai jenante?

FuncĂžiona, pânĂŁ acum vreo 2-3 ani, un post de radio – Romantic – al cĂŁrui patron considera cĂŁ-Âşi poate permite acest hobby – sĂŁ asculte muzica pe care el Âşi generaĂžia sa o iubise Âşi pe ale cĂŁrei acorduri ĂŽÂşi consumase o existenÞã al cĂŁrei unul dintre puĂžinele refugii fusese muzica aÂşa zis uÂşoarĂŁ. A cedat Âşi el ĂŽn faĂža presiunilor membrilor pragmatici ai familiei, Âşi dacĂŁ astĂŁzi vrea sĂŁ asculte vreunul dintre „hiturile” anilor de dinainte de 89, trebuie sĂŁ aÂştepte ca respectivului interpret sĂŁ i se ĂŽntâmple ceva ireparabil, care sĂŁ-l readucĂŁ ĂŽn atenĂžia publicului.
Cred cĂŁ MĂŁdĂŁlina Manole Âşi cei care, alĂŁturi de ea, ne-au ĂŽnseninat zilele ĂŽn deceniile care au marcat ĂŽnsĂŁÂşi existenĂža noastrĂŁ, meritĂŁ o reparaĂžie. Poate din partea postului public de radio, ĂŽn a cĂŁrui posesie se Âşi aflĂŁ arhiva creaĂžiei Âşi interpretĂŁrii româneÂşti de gen – una care nu a avut Âşi nu are nimic de-a face cu ideologia, nici cu politica Âşi nici mĂŁcar cu gusturile care, nu-i aÂşa, nu se discutĂŁ ...