Dacã Geoanã a dorit sã trimitã un român în spaþiu, Boc e mai generos: el ar vrea sã ne ducã pe toþi în lunã, cãlare pe bicicletã. Cel puþin aºa vede lucrurile europarlamentarul PDL Cristian Preda, exasperat ºi el de ineficienþa unui guvern care nu izbuteºte sã facã reforma administraþiei – cea de la care s-ar putea aºtepta la economii care sã nu ne mai oblige sã împrumutãm bani de la FMI pentru a plãti pensiile.
De fapt, chiar premierul - minune al preºedintelui Bãsescu (a cãrui încredere s-a cuantificat în numirea sa la cârma a patru guverne consecutive) recunoaºte eºecul reformei, dar ca orice om responsabil, identificã ºi cauzele.
Prima, în ordinea importanþei, este decizia Curþii Constituþionale. Dacã „dinozaurii” de acolo (între care majoritatea a fost numitã chiar de Traian Bãsescu) nu ar fi declarat neconstituþionalã ideea tãierii pensiilor, acum n-am fi fost nevoiþi sã suportãm o creºtere de 4% a TVA-ului, cu consecinþele de rigoare – inclusiv aceea a improbabilitãþii de a mai aloca vreun ban pentru o presupusã creºtere economicã. Dar judecãtorii de la Curtea Constituþionalã au preferat aceastã variantã, de fapt pentru a-ºi proteja pensiile „nesimþite”. Al doilea factor identificat de Emil Boc îl reprezintã fenomenele naturale care s-au manifestat cu perseverenþã în aceastã perioadã. Dacã Dumnezeu ºi Sfântul Ilie ar fi avut puþinã milã de naþia românã, n-ar mai fi trimis din ceruri ºiroiul nesfârºit de ploi care au luat cu ele casele ºi bunurile oamenilor aºezaþi în calea lor ºi nu ar mai fi acoperit marile suprafeþe neprotejate de digurile pentru care n-au mai fost bani, sau au fost furaþi sau deturnaþi. Mama Naturã ne-a bãgat încã odatã adânc mâna în buzunare ºi ne-a lãsat o pagubã pe termen lung.
În fine, cea de-a treia cauzã o reprezintã conjunctura economicã internaþionalã. Dupã ce-a dat buzna peste noi, în loc sã ne ocoleascã, cum sperau cei de la putere, criza ne supune la tot felul de perversiuni, care de care mai insuportabile. Ne micºoreazã veniturile proprii, le micºoreazã ºi pe cele ale statului, din care acesta ar trebui sã-ºi plãteascã cheltuielile de întreþinere, încremeneºte lucrãrile publice pentru care nu mai sunt bani ºi face ca totul sã se poticneascã de buturuga unei crize generalizate. Parcã tot ce n-a apucat sã se întâmple pe la vecini, care au reuºit sã iasã mai repede din nevoi, s-a canalizat asupra noastrã ºi riscã sã ne sufoce.
Ce sã facã un biet guvern în aceste condiþii, în care Opoziþia îl pândeºte sã-l rãstoarne ºi, în care presa gãseºte tot felul de pretexte pentru a sãri la gâtul devotaþilor sãi miniºtri care, orice ar face – nici mãcar un nou brand turistic – nu e bine? Pãi, în condiþiile astea, chiar cã-þi vine sã încaleci pe biciclete, sã o iei agale spre lunã, unde nu iti taie nimeni un sfert din leafa...lunara ºi sã laºi în urmã necazurile ºi neputinþa de a le depãºi. |