Dar de ce sã fie opritã? Ce pericol reprezintã pentru þara româneascã fosta juristã de la Primãria Capitalei, care-l apãra cu propriul sãu trup pe primarul general de atunci, de atacurile mârºave ale paparazzilor, ce încercau sã-i tulbure clipele de meditaþie de la Golden Blitz? Pentru cã aceasta a fost, practic, prima notificare publicã a existenþei „blondei de la Primãrie” ºi a devotamentului acesteia faþã de liderul democrat. Deºi ea intrase în politicã în calitate de liberalã, dupã ce fãcuse o escalã de tatonare prin anticamera lui Cozmin Guºã când acesta era mare ºi tare pe la PSD-ul lui Nãstase. Nepãtrunse sunt, însã, cãile politicii.
Ascensiunea politicã a Elenei Udrea a început odatã cu numirea sa, de cãtre noul preºedinte, în calitate de consilier bun la toate ºi, într-un fel, ºefã peste ceilalþi consilieri ºi consiliere ai preºedintelui. Ea a fost cea care-i dãdea indicaþii lui Pleºu ºi-l îndruma pe Stolojan, tot ea fiind cea care pregãtea vizitele externe ale lui Bãsescu, cu o competenþã datã în vileag într-o celebrã emisiune de televiziune, în care a aflat cã Norvegia nu este membrã UE ºi nici cã nu e condusã de un preºedinte. S-a dovedit însã foarte utilã în bãgarea zâzaniei între Bãsescu ºi Tãriceanu, tot ca fiind cea care a fluturat, triumfãtoare, în faþa camerelor (TV, nu ale Parlamentului!) bileþelul roz prin care Cãlin cerea clemenþã pentru amicul Dinu.
Zarva aproape permanentã iscatã de activitãþile sale l-a fãcut pânã la urmã pe Bãsescu sã renunþe la serviciile ei directe, eliberând-o de obligaþiile de consilier ºi lansând-o într-o campanie de gherilã aproape permanentã cu inamicul liberal.
Pentru alegerile din 2008, Elena Udrea a utilizat cu curaj toate trucurile populiste: a dat cu mopul prin ºcoli, a tricotat în direct la T.V. ºi chiar s-a dat drept o ascultãtoare de radio, mare fanã a doamnei Udrea. Oricât ar pãrea de straniu, pentru o naþiune de oameni care miros de la distanþã impostura, a avut succes: s-a ales deputatã! ªi odatã aleasã n-a fost decât un pas de fãcut pentru a deveni titulara unui minister nou-nouþ, creat special pentru ea. Ca ministru al Turismului, Elena Udrea s-a transformat pe sine însãºi într-un brand, neezitând a se pune în ale mai inedite poziþii (politice). A dus o luptã durã cu Comisia parlamentarã care a încercat sã o înfunde pe motiv de abuzuri ºi a biruit-o prin contraatacuri iscusite ºi prin insubordonãri flagrante, imposibil de sancþionat. A rezistat cu brio cãderii primului guvern Boc, fiind premiatã cu un portofoliu suplimentar. ªi, în fine, când lucrurile s-au lãmurit, graþie vechiului sãu prieten Oprea, cel care cu transfugii sãi a adus liniºtea în tabãra democratã, a obþinut ºi premiul cel mare: un minster cât douã, cu un purcoi de bani de cheltuialã pe tot felul de „proiecte”!
Demisia pe motive personale a fostului premier desemnat Negoiþã îi deschide drumul în ierarhia de partid, unde alþii erau mai mari ca ea în grad: de pe poziþia de ºef interimar al organizaþiei PDL a Capitalei va face cu uºurinþã pasul spre ºefia deplinã. Iar de aici pânã la Palatul Victoria, când uzatul Boc se va retrage la coasã ºi la cioplit (sau la biroul de sesizãri al PDL, dupã modelul „Ciorbea”), nu mai este decât o aruncãturã de bãþ. Ascensiunea Elenei Udrea pare cã nu mai poate fi opritã. ªi de cine? |
|
| Accesari:
3001
|
Adauga o opinie